43 DE ANI PE PLANETA LUI DUMNEZEU

43
Nu am așteptat ora 12 noaptea spre a primi firescul și nefirescul:LA Mulți ANI! Nu mă grăbesc spre ziua de mâine, dar voi adormi în câteva minute cu gândul la tot ceea ce a fost divin și frumos în viața mea. Și acum mă las dus de somn pentru a mă trezi în epoca celor 43 de ani rostiți de Dumnezeu. Căci Lui îi datorez totul, părinților mei, celor buni și celor ce nu m-au purtat în inimă și în rugăciuni. Deci, câteva versuri vă invită pe planeta mea.

PLANETA MEA

Planeta mea, un înger și un crin,

De 43 de mii de ani lumină,

Mama mi-a dat sufixul cel mai lin,

Și de atunci mă tot feresc de vină.

Din tatăl meu am luat un fel de dor,

De Alba și de Horea, și de Iancu,

Nu am zburat, și nu doresc să zbor,

Mi-e bine când îmi țin în suflet rangul.

Mai port și ape, fluvii, mări de vis,

Atât de mult aș vrea să-mi vină valul,

Și crinul să mă smulgă din abis,

Să-mi pot găsi pentru vecie malul.

Planeta mea are un continent,

Pe care nimeni n-a pășit vreodată,

Un schit de har, smerit și permanent,

În care-mi port credința cea curată.

Nu-mi pun nădejdea în ospețe seci,

Atâți-a prieteni mi-au sorbit potirul,

Dar au secat, și-au devenit mai reci,

Uitând că zilnic le-am purtat seninul.

I-am înțeles, lumina are dungi,

Și prieteșugul fără cer e jale,

Planeta mea are măsuri prea lungi,

Iar calea mea e cea mai lungă cale.

Planeta mea, mai are mii de sfinți
Pustnici crescuți pe lacrimi de simțire,
Ochi ce privesc în suflete fierbinți,
Planeta mea înseamnă doar iubire,

Și, știu, că undeva într-un stingher,

Mai umilită decât se cuvine,

Alăturea de crin stă un mister,

Icoana Preacuratei, ce mă ține.

Și ea Maria, cât o fi de greu,

Să-mi înțeleagă gândul și speranța,

Mi-e pentru mine leac și Dumnezeu,

Sublimul ce-mi hrănește cutezanța.

De aceea scriu și vă salut frumos,

Să îmi trăiți lumina cea senină,

Vă iert, vă plâng și vă îndemn duios,

Rămâneți pe planeta cea mai lină!

PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN