JURNAL:Pe drum, doar pe drum... Și drumul meu e cel mai frumos. Alături de un grup de oameni integri, cenacliștii, talente dăruite de Hristos poporului român. Pornim spre
Italia. Așadar, a venit și ziua mult așteptată. Emoție, fibrilații, pregătiri prelungite la unii. Hai să mai pun ceva l a bagaj. De asta nu am nevoie, dar nu se știe, și uite așa pește peste așteptări volumul celor douăzeci ori douăzeci de bagaje.
”Voi, când veți merge la drum, să nu luați nimic în traistă”- zicea Mântuitorul. dar vremurile s-au schimbat. Misionarii sunt și ei oameni, o de ar fi mai mult decât oameni. Dar sunt frumoși...
Mi-am făcut și eu bagajul. Multe lucruri inutile, dar pe care le cred utile acum. ideea de apleca la drum însă te copleșește. Mai ales că în Italia zilele și nopțile sunt lungi. Mai este și problema asta cu fotbalul acum. Ce bine că nu ne-a scos naționala în stradă, pierzând cu Franța. Nu ar fi fost decât un circ ieftin, care ar fi descoperit noi valențe ale patimilor poporului român... Beri în plus, păcate, etc... praf în ochii unei țări care se sfârșește și care-și pierde identitatea...
...
...
Bagajele sunt grele. dar și sufletul nostru. Iar cei din Italia, unii ne așteaptă, alții nu mai zic nimic din mult... Deși, pe unde am fost, vorbeam de neam, de casă, de limba română, de ortodoxie, de iubire, de păstrarea identității... în orice caz,avem un mesaj greu, ne batem cu banii... Căci cei ce renunță la identitate și neam, nu o fac decât pentru bani, în niciun caz pentru supraviețuire. Banul
în plus te predispune la alt nume, altă limbă, la altă iubire... Însă noi ne luăm la trântă cu slăbiciunile neamului, oriunde regăsim acest neam...
...
...
Plecăm. Duminică ora 14... Popas de noapte, ca de obicei la Mânăstirea Hodoș-Bodrog. Apoi, dimineața la șapte urmăm ruta Budapesta- Liubliana- Trieste- Bibione. Iar miercuri seara primul concert la San Dona di Piave... Gata de luptă și prgătiți să fim demni! Rugați-vă pentru noi!