Telefon de la Părintele Doru Gheaja, ieri în jurul orei 19:
- Frate Părinte Cătălin, ce-i cu telefonul sfinției voastre, cred că trebuie schimbat, vă sun de trei zile!
- Iertați, abia azi mi-am revenit după drumul de întoarcere acasă, deci mă bucur că mă sunați!
-Îmi este dor de voi, de colegi, de cenaclul. Cum rămâne pe 30 Iunie?
-Concert bătut în cuie. Ora 18 la Grădina de Vară a Bisericii de pe Dealului din Sibiu?
- Mai poți, dragule?
- Păi cum ar fi să nu mai pot, cum ar fi viața fără Cenaclul meu?
- Măi să te mai și odihnești, dar să nu te lași că faci lucru bun. Și tu și ceilalți. voi nici nu vă dați seama ce mult se bucură lumea. Uite eu am cântat și cu Păunescu, la Flacăra, dar aici e ceva deosebit. Romică, Alexandru, Nelu Ivan cred că și ei abia așteaptă să cânte. Lumea vă iubește. Să nu vă lăsați!
- Mă vedeți lăsând un spectacol atât de frumos?
-Nu, nici nu trebuie Părinte Cătălin. Fiți realiști că faceți ceva ce alții nu fac. dar nu pentru asta, faceți ce faceți din suflet.
- Chiar azi am purtat discuții cu Florin Loloiu și cu Vali Rațiu. Mi-au lipsit mult în Italia, dar cu ei am pus la cale un plan de mai lungă durată. Mai căutăm oameni noi, e nevoie de o selecție sănătoasă. Oameni cu voce bună să mai întărim formula. Uneori unii colegi nu pot veni, iar eu nu-mi pot permite lipsa de onoare de a promite concerte și de a mă duce cu un sfert de efectiv. E o chestiune de respect față de public. Urmează trei concerte mari: Sibiu pe 30 iunie, când vom avea vreo șapte instrumentiști, trei sunt noi, un debut surpriză, apoi mergem la Tohanu-Zărnești și la Ghimbav, două orașe importante. Vor fi manifestări de ținută. Cenaclul nu cedează teren, și e în continuă metamorfoză. Maica Domnului se îngrijește de noi.
- Măi Părinte, să ști că numai Maica Domnului va unit.
- Și rugăciunea.
- păi dacă scoateți rugăciunea se alege praful. Voi nu sunteți Cenaclul Flacăra. Voi sunteți un grup creștin. reprezentați Biserica și pe Dumnezeu. Nu vă puteți permite decât o stare de excelență și o ținută aparte.
- Vedeți, sunteți exact în asentimentul meu. Vă mulțumesc. După întoarcerea din Italia aveam nevoie de o concluzie, de câteva vorbe. Uneori te bucuri când cei din jurul tău nu uită să-ți confirme că ceea ce ai făcut a fost bine. Cred că și drumul din Italia a fost o reușită. Nu știu, abia aștept să aflu și opinia colegilor. Dar, până atunci viața merge înainte. Eu cu gânduri, cu telefoane, cu socoteli, cu planuri, unde mergem, cum ne descurcăm cu carburanții, cum să mai drămuiesc un bănuț, cum să le fie bine tuturor.
- Cineva trebuie să fie în veghe. Așa e și în familie. Părinții întotdeauna nu dorm noaptea pentru ca pruncii lor să se hrănească cu lapte curat. Și de aceea cresc ei frumoși și cu fapte bune!
- Mulțumesc Părinte Doru!
- Ne vedem joi!
