Hristos S-a înălțat!

    În fiecare an, la 40 de zile după Învierea Domnului, Biserica Creştină prăznuieşte ultimul mare eveniment din activitatea pământească a Mântuitorului Iisus Hristos, şi anume Înălţarea la cer. Naşterea şi Înălţarea sunt cele două punţi care leagă creatura de Creator, pămân¬tul cu cerul, care îl împacă pe credincios cu Dumnezeu. Dacă prin Naşterea în Bethleemul Iudeii, Dumne-zeu a coborât pe pământ luând chip de om, ca să împace făptura cu Creatorul, prin Înălţarea Domnului cu trupul la cer, în văzul apostolilor, pe Muntele Măslinilor, i s-au deschis omului cerurile, dându-i-se posibilitatea mântuirii, a îndumnezeirii. Aceste două evenimente din viaţa Mântuitorului alcătuiesc, de altfel, axa creştinismului. După Învierea Sa din morţi, Hristos Domnul a mai petrecut pe pământ cu apostolii vreme de 40 de zile, răstimp în care li S-a arătat de mai multe ori, convingându-i de realitatea Învierii Sale şi dându-le ultimele sfaturi şi îndemnuri. În acest timp, a mâncat împreună cu ei, le-a vorbit despre lucrurile veşnice ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Pe Toma l-a întărit în credinţă, pe Petru l-a repus în apostolat. De asemenea, le-a dat apostolilor putere de a lega şi dezlega păcatele oamenilor (Mt 28,18) şi i-a trimis la propovăduire în lume, ca să predice Evanghelia Sa la toată făptura. La împlinirea celor 40 de zile, Mântuitorul a luat cu Sine pe ucenicii Săi şi, ducându-se pe Muntele Măslinilor, aproape de Betania, după ce i-a binecuvântat, sub privirile lor, s-a înălţat la ceruri într-un nor de lumină. Prin Înălţarea Domnului la cer, ne spune ne spune Sf. Ioan Gură de Aur, firea noastră umană "a trecut mai presus de îngeri, s-a înălţat peste arhangheli şi serafimi şi nu s-a mai oprit până ce a şezut pe Tronul lui Dumnezeu".
    Această înălţare a umanului a fost posibilă întrucât Hristos cel Înălţat întru slava nu a lepădat firea umană, ci şi-a aumat-o în totalitate, a îndumnezeit-o şi a condus-o în centrul vieţii Sfintei Treimi. Înălţarea Domnului la ceruri nu este o mutare spaţială şi nici o despărţire, cum am fi tentaţi să credem, ci doar o ieşire din realitatea văzută a simţurilor şi trecerea în realitatea nemaivăzută a strălucirii Sala dumnezeieşti. Iar prin aşezarea Sa de-a dreapta Tatălui, Iisus devine de acum Mijlocitorul mântuirii noastre înaintea Tatălui ceresc.
    În această a praznicului Înălţării Domnului, poporul nostru îşi cinsteşte şi pomeneşte înaintaşii, pe toţi eroiişi martirii neamului care şi-au dat viaţa, supremul dar primit de la Dumnezeu, pentru libertate şi dreptate, pentru apărarea şi întregirea ţării, pentru credinţă şi neam. De aceea, Biserica noastră strămoşească se roagă în această zi pentru odihna tuturor eroilor neamului românesc, le binecuvântează memoria şi înalţă către Dumnezeu slujbe de pomenire.