În dimineața aceasta de Înviere, primul gând mi-a fost la
Părintele Modest. Am avut ieri o mare satisfacție că la mormântul său a stat o
candelă aprinsă. Dar parcă acum părintele era chiar la fereastra casei mele,
apoi am simțit cum îmi vine în casă și îmi spune: ”Eu v-am dat iubire, dar voi
să înmulțiți iubirea, căci prin aceasta veți arăta că împliniți testamentul
vieții mele!” Apoi ca un semn de mirare, am scrutat nevăzutul și am mai auzit
doar atât:”Maica Domnului!”...
INIMĂ DE PAȘTE
E dimineața de Înviere,
Se aude-un zgomot la fereastră,
Și-apoi se lasă iar tăcere,
O fi vreo pasăre măiastră?
E dimineața cea mai blândă,
Mă uit spre candelă și parcă,
Ceva în mine să frământă,
Cine să fie la fereastră?
E dimineață și îndată,
Mă înfior la mine în
casă,
Icoana Maicii preacurată,
Îmi pare a lăcrima pe masă.
E dimineață și în mine,
Aud o voce fără patimi:
Sunt eu, părintele de bine,
Ce v-am lăsat mai ieri în lacrimi.
E dimineață ca un suflet,
Dar de odihnă nu-mi mai pasă,
Părintele Modest cu zâmbet,
S-a reîntors la mine acasă.
E dimineață, dor să fie,
Iar el, îmi spune: Pace vouă!
Să vă iubiți cu bucurie,
Și să lăsați pe inimi rouă.
E dimineață, rugăciune,
E liturghie de
cuvinte:
Să nu vă temeți de minune,
Să aveți o dragoste fierbinte!
E dimineață, și deodată,
Simt cum un înger de lumină,
Mi-a dat o lacrimă mirată,
Și nici măcar un pic de vină.
E dimineață, la fereastră,
Nu mai e loc de nicio silă,
Și pasărea de har măiastră,
Pleacă spre cer lăsându-mi milă.
E dimineață, ce splendoare,
Am început să cânt curat,
Că nici o rană nu mai doare,
A Înviat! A înviat!
