CE NU SE VEDE ÎN SPATELE UNUI MARE CONCERT...

Concertele au trecut... A rămas prietenia... Și efortul admirabil a peste 6o de oameni(membri ai cenaclului, organizatori, ECHIPA Tv Trinitas. consilieri biserică) care au depus eforturi unice în România anului 2017,  pentru ca totul să fie bine... De la ecusonul din piept, la decorațiunile din sală, la aranjarea spațiului tehnic, la editarea de afișe și invitații pentru concert, la obținerea cazării pentru echipa tv, la asigurarea combustibilului pentru mașini, la realizarea micului bazar cu obiecte pe sticlă pictate în vitraliu,  la alergătura de două săptămâni pentru sală, în condițiile în care până în ultimul moment nu am avut o certitudine, la insistența de a găsi instrumentiști ca să se evite problemele de la Iași, și până la masa de seară, totul a însemnat efort, solidaritate și organizare fără cusur...

MASA DIN PARCARE
Mi-aduc aminte că, la un moment dat, unul dintre colegi, se întâmpla cu ani în urmă, era puțin abătut după un concert, mai ales că nu primisem la sfârșitul concertului niciun pahar cu apă din partea organizatorilor. Se făcea să fie chiar în comunitatea sa, deci jena era cu atât mai mare... Dar atunci, plin de emoție, înțelegând că nu toți oamenii sunt la fel, că uneori există scăpări, că nu e voie să judecăm pe nimeni, că darurile pot fi împărțite, i-am replicat: ”Vezi, dragul meu abia acum suntem misionari. Nu are rost să dai vina pe unul și pe altul. Altădată am mâncat mai bine, altădată ne vom hrăni  și mai bine.. Mai bine hai să mergem la magazin și să cumpărăm ceva de post!” Și uite așa, în parcarea de la magazin, pe capota mașinii, am făcut cele mai gustoase sandvișuri de post din istoria cenaclului... Și, pe deasupra ne-am simțit cu adevărat misionari...

JERTFĂ ȘI SOLIDARITATE
Adevărul este că noi suntem niște răsfățați ai soartei. Suntem primiți peste tot ca niște regi, astfel că am ajuns să dăm totul pe scenă, dar și uneori, unii poate prea sesnbili la mici amănunte de organizare, printre care, și eu mă înscriu la acest capitol al răsfățului,  să compar prea mult calitatea ospitalității, dar, nu-i mai puțin adevărat că aceste ”amănunte” se sting repede sub auspiciile dorului de a fi împreună, de a cânta și de a face efectiv ceva pentru neamul acesta...... Gata și de smerenie... Altfel, deplasările noastre au devenit adevărate drumuri ale prieteniei... Ne pare bine când ne vedem, ne sunăm destul de des atunci când nu ne vedem, ne întâlnim la onomastici și nu concepem aniversările fără noi, ne ajutăm când suntem la necaz, sărim în schema altruismului atunci când unul dintre noi are nevoie de ajutor, ne strângem și discutăm colegial și ”bunele” și ”grelele” și ne prețuim reciproc... 

CUM SĂ TRUDEȘTI PENTRU O CAUZĂ...
  La Sibiu, pentru realizarea concertului de marți s-au făcut eforturi considerabile, care din păcate nu se pot evidenția aici, în câteva rânduri scrise și  în toată splendoarea lor. De la ora 10 dimineața până seara la 22, zeci de oameni au trudit pentru ca pe scenă și în sală să fie totul bine. Eram eu însumi entuziasmat de această armată de oameni, marea majoritate s-au învoit și de la muncă, pe care i-am sporit spre lucru până la epuizare. Cineva încerca totuși să mă

atenționeze: ” Părinte, vă văd entuziast. Îi soarbeți din ochi pe oamenii dumneavoastră, dar să nu vă supărați dacă cineva ”totuși” va fi poate de ceva nemulțumit la sfârșit de concert, doar gândiți-vă că pentru noi toți și pentru noi și pentru fiecare om de pe scenă și din sală, sfinția voastră ați făcut tot ceea ce era omenește posibil ca să fie bine... Și de aceea vă prețuim, și de aceea vă respectăm și nu vă părăsim niciodată... Restul e  doar simplă vânare de vânt...” Și iată că spusele s-au adeverit. Totul a fost mai mult decât o reușită, chiar o biruință a bunului simț, a onestității, a smereniei, a jertfei, a iubirii,  a onoarei prieteniei... Și le mulțumesc colegilor din echipă, organizatorilor, echipei TV de la București, consilierilor, chiar și bucătarilor care ne-au dăruit o minunată cină de post, pentru tot ceea ce au făcut ca acestă GALĂ DE PAȘTI să fie impecabilă... 

Prietenia este atuul nostru principal. Și credința în Dumnezeu... Priviți-ne în fotografii și veți înțelege totul.. Restul, e într-adevăr doar vânare de vânt...