Vadu Părului și București sunt două povești pe care nu aș vrea să le trec cu vederea, chiar dacă au trecut câteva zile de la minunatele spectacole reușite acolo. Mă gândeam ieri, după terminarea concertului dela Sibiu, că în sfârșit parcă am scăpat de acea piedică care se împotrivea prezenței cenaclului în Muntenia. Judecasem mult pe posibilii organizatori că nu au ”interesul” de a aduce cenaclul la niște oameni simplii și frumoși, sub motivația că nu e timp, că nu sunt bani, că Țara Românească e prea departe de Ardeal... Și iată că, în ciuda unor ani de secetă prin Muntenia, în sfârșit Cenaclul Lumină Lină a ajuns acolo și a reușit să realizeze două concerte frumoase.
Să precizez că proverbul ”prietenii la nevoie se cunosc” este pe deplin justificat în cazul Părintelui Dumitru Lazăr- care a făcut posibil concertul de la Vadu Părului- și a Părintelui Adrian care a organizat excelent spectacolul de la Biserica Mihai Vodă. Cu un plus de recunoștință și față de domnul Dinu Popescu- proprietarul ”Casei Românești” din Otopeni, gazdă bună și sârguincioasă pentru cauza cenaclului. La fel să-i amintim și pe preoții localnci din Vadu Părului și pe toți acei care s-au implicat cu inima pentru reușita acțiunilor noastre de sâmbătă și duminică.
Concertele au fost amândouă excepționale. Am regăsit un public muntean efervescent, fapt pentru care m-am întrebat de ce oare nu am putea să împărtăpșim mai des această bucurie a concertelor cenaclului și în alte comunități vecine. La Vadu Părului oamenii au fost sensibili și plini trăire românească, iar la București totul a fost exploziv, d ela emoția colectivă închinată Maicii Domnului și până la incandescența cântecelor patriotice interpretate la unison. Ceea ce înseamnă că am avut în față români implicați în actul iubirii de patrie, piese de rezistență umane în calea sutelor de vitregii care ofensează neamul românesc.
Părintele Doru Gheaja a făcut și de această dată deplasarea cu noi și a fost din nou un lider comportamental și de moral pentru întreaga echipă. Am avut multe lucruri pozitive de învățat din tot ceea ce face și peste toate ne este cu adevărat un tutore de conștiință românească, model de jertfă și iubire creștină. la fel și toți ceilalți colegi, pe care i-am evidențiat de fiecare dată în cronicile cenaclului, împreună au reușit să lase urme frumoase d eromânism, de ortodoxie vie și de spirit altruist. Merită să fi membru al Cenaclului Lumină Lină, adică să fi iubit și respectat de atâta lume, dar mai ales merită să îți iubești tu însuți neamul cu gesturi concrete, firești și pine de viitor. Felicitări dragi colegi. Înainte!