CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ MULȚUMEȘTE FRUMOS TUTUROR CELOR CARE VIZITEAZĂ ȘI EMPATIZEAZĂ CU STAREA DE SPIRIT A ACESTUI BLOG!

vineri, 18 noiembrie 2016

ACASĂ LA PĂRINTELE DORU GHEAJA ÎNTRE ISTORIE ȘI IUBIRE!

   Să fi fost întruna din zilele în care am pelerinaj pe drumurile iubirii de Cenaclul Lumină Lină, acea oră în care am intrat în casa Părintelui Doru Gheaja din Alba Iulia. O vecină ne-a zâmbit și ne-a spus: ”Sunați!”, înțelegând din privirea femeii că preotul albaiulean este foarte popular în urbea sa. Părintele a deschis poarta cu o emoție aparte și după ce am simțit calda sa îmbrățișare am pătruns în sanctuarul casei sale de pe strada Traian 72.

L-am abordat direct:
-          -Părinte Doru , cum vă duceți viața aici, la Alba Iulia?
Răspunsul a venit firesc:
-          -Hai să-ți arăt casa. Uite aici locuiesc cu familia uneia din cele trei fete. Și am pătruns ușor prin camerele locuinței, mobilate cu mult bun simț. Nimic extravagant, nimic fără gust, totul  arătând a ordine și bunătate. Apoi părintele mi-a arătat câteva diplome ale nepotului, care fusese o tânără speranță a înotului românesc, dar nu a mai pot continua cu sportul:
-          Ne-au închis bazinul de la Alba. Se ducea dragul de el pe la Sibiu să facă antrenamente. Venea seara obosit. Și școală și sport, și nu s-a mai putut. Am zis gata e timpul să ne vedem numai de școală...
-          -Cu membrii Cenaclului Flacăra mai țineți legătura?
-          -O, și încă cum. Cu toți. Sâmbătă a fost Șeicaru la Alba Iulia. El a devenit un om religios puternic, mai ales după moartea soției sale. A murit asfixiată. Și are duhovnic la București. L-am trimis și la P.S. Casian al Galațiului ca să-l mai întărească. Și sâmbătă am fost la Casa de Cultură, că m-a chemat. Era un festival de folk. Și Vasile m-a văzut în sală și a vorbit la microfon despre mine. A fost un moment teribil.  Am fost invitat să urc pe scenă, dar nu m-am dus.  Acolo era altă treabă, folk, eu cânt cu Cenaclul Lumină Lină...

-          -Superb! Dar ce faceți ne ajutați la concertele de iarnă?
-          -Părinte, vin la toate.Îmi place cu voi... Cu Nelu Ivan, ce om fain, îmi plac dânșii, și voi toți, că sunteți un grup echilibrat. I-am urmărit pe toți, fiecare are ceva aparte. Și Sorin, și Romică. Mai rar să poți aduna asemenea oameni și Dumnezeu le dă putere, că văd că muzica e viața lor.
Apoi i-am dăruit o Icoană pe sticlă cu Sfânta Cuvioasă Paraschiva. Părintele o comandase cu ceva vreme în urmă pentru a o dărui unei familii din Mălăncrav. Acum o privea cu admirație și ochii săi păreau că se uită direct spre rai. A tăcut câteva clipe, a fost la un pas de a lăcrima, iar apoi mulțumind m-a invitat în bibliotecă:
-          Hai să-ți arăt câteva cărți cu dedicație de la Adrian Păunescu. Am avut mai multe, dar le-am tot dat... Și privirea mi-a căzut pe o carte din anii 80, pe care semna cu dedicație marele poet:”Bărbatului teafăr la suflet și cuvânt, marii voci, Doru Gheaja, iubire!”
Am făcut câteva fotografii în fața cărților din frumoasa bibliotecă. Și Părintele s-a oprit deodată brusc și a început să-mi zâmbească:
-          Ți-am dat oare vreo poză cu mine și cu Papa Ioan Paul al II-lea, făcută la Vatican?
-          Nu, dar o doresc...

-          -I-am arătat-o și Patriarhului Teoctist. M-a întrebat cum de am ajuns înaintea dânsului acolo- oarecum mirat. Și i-am zis că am dat mâna cu Papa și nu m-am mai spălat după aceea o săptămână pe acea mână... Glumesc...
Părintele îmi developează amintiri din istoria cenaclului:
-          -Cum era Păunescu ca om?
-          -Cald, se învolbura repede din orice nimic,dar îi trecea tot atât de repede. Un om deosebit. Un patriot, așa cum a zis și Vasile Șeicaru duminică seara în Casa de Cultură. Trăia cu poporul în suflet.
-          -Păi cine mai face așa ceva?
-          -Nu mai avem astfel de oameni. El chiar așa trăia. La Râmeț îi plăcea multă să stea la slujbă. Și îmi mărturisea, că acolo la Râmeț, a reînvățat să fie creștin. Îl iubea mult pe P.S.Emilian Birdaș. Multe fapte deosebite au realizat împreună. Hai să ne reamintim cum au salvat de la dispariție Catedrala din Miercurea Ciuc și au edificat-o să existe trainic. Ea există și astăzi ca document.
-          -Emilian Birdaș?
-          -Un episcop patriot. Păcat de toți ”copiii” lui care l-au hulit după Revoluție. Nu se face. Când te duci pe un drum cu un om, apoi mergi până la capăt. Nu că ți se face rău, etc... P.S. Emilian construia biserici, în timpul în care alții le demolau...
   

 Și au urmat și alte cuvinte frumoase. Amintiri din memoria unui om pe care-l consider eu însumi ca fiind o istorie adevărată. Părintele Doru îmi spune spre final:
-        -  Părinte drag, eu nu mă las. Mergem împreună mai departe. Te ajut cât voi putea, că faci un lucru unic și frumos. Mie nu-mi este greu, doar cu biserica să mă rânduiesc, pentru că îi ajut pe Părintele Onișor Remus și pe Părintele Dumitru Vanca, amândoi preoți deosebiți... În rest, servim patria...
Am plecat din casa Părintelui Doru Gheaja fericit, liniștit și chiar vesel. M-a condus până la poartă, m-a îmbrățișat și mi-a spus că de abia așteaptă să se vadă cu noi... Cu Nelu Ivan, cu Părintele Alexandru, cu Romică, cu Sorin Popa, cu Andrei, cu Ștefan... Până la capăt cu Cenaclul Lumină Lină...

PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN: Ca un fercit post-scriptum, am scris și câteva versuri speciale pentru Părintele Doru Gheaja. Vă rog să le citiți și să puneți în inima dumneavoastră:
DORU GHEAJA
Dacă munții au o stâncă mai înaltă decât toate,
Dacă clopotul din Alba bate risipindu-și vraja,
Noi românii avem o taină și altceva nu se mai poate,
Căci în lacrimile noastre îl avem pe Doru Gheaja.

Hai să facem liturghia, drag părinte de iubire,
Să aruncăm în mări de lume și în amintire mreaja,
Iată brațele unirii ne devin de astăzi fire,
Căci te-avem liant  de suflet, drag Părinte, Doru Gheaja.

Cântă, despre Avram Iancu, despre moții care-și poartă,
Tulnicele suferinței,  neamul să nu-și piardă straja,
Bocetele prigonirii să le scoatem de sub roată,
Să ne spui că azi e bine, drag Părinte Doru Gheaja.

Cheamă pruncii, să se întoarcă la Iisus să învețe dorul,
Doina celor ce odată și-au lăsat în sânge viața,
Să îngenunchem cu morții și să înveșnicim fiorul,
De-a vorbi de Ștefan Vodă, drag Părinte Doru Gheaja.

Duce-m-aș  în deal la cruce, unde scrie simplu : Mama,
Într-o dimineață blândă când se risipește ceața,
Să-l mai văd lângă o coasă, ostenit, pe bietul tata,
Cum mereu ne cânți cu jale, drag Părinte Doru Gheaja.

Drumul către rai se face ca o dulce primăvară,
Întunericul din lume nu ne poate stinge vraja,
Binecuvântat să fie Cel ce-a spus întâia oara,
Noi românii avem lumină, îl avem pe Doru Gheaja!