Cenaclul Lumină Lină pornit deja spre Ploiești. Cel puțin din punct de vedere sufletește ne-am pornit la luptă. Mergem spre Cioceni și spre Ploieștii lui Mihai Viteazul, spre a retrezi conștiința românilor. Prea multe imperii ne conduc. prea mult ne comportăm în propria țară ca într-o colonie imperială. prea mult au pus monopol corporațiile străine peste avutul național. prea mult s-a vândut statul, adică puterea politică, spre a apăra aceste ticăloșii străine. Tocmai de aceea existăm noi. Ca să mergem la luptă: Cenaclul Lumină Lină.
La orele amiezii am scris acest cântec nou. Acum așteptăm o linie melodică sau o inventăm tot noi și deseară sperăm să o ascultați...
La români
REF:
Și din când în când,
Arătându-și mila,
Vine Dumnezeu,
Să ne-aline sila.
O biată țară, ce ți se întâmplă,
Țăranii umiliți sunt de de cei mari,
La târguri nu-și pot vinde marfa sfântă,
Batjocoriți de lași și de flecari.
Jandarmii i-au făcut mamei o rană,
Că a cerut doar drepturi pământești,
Pungești, Moșna și Roșie Montană,
Sunt tragedia Țării
Românești.
Doar corporații lacome și
avare,
Străini, canadieni și ce-or mai fi,
Acoperiți de lașități amare,
Ne vor prăda până ce vom muri.
Secuii cer să-și facă țară în țară,
Și Prutul și-a lărgit albia sa,
Mai lesne ne mutăm să stăm afară,
Să rătăcim prin lume, undeva,
Am început să plângem la icoane,
Din ochii Născătoarei curge dor,
Și la crimile au format oceane,
Speranțele sunt goale și ne dor.
Trezește-te române, este timpul,
Să lupți cu har, cum ai luptat mereu,
A te lăsa în moarte este simplu,
Dar a Înivia e ce vrea Dumnezeu.
