Orologiul bate, liniște și sânge,
Ochiul mi-e de lună, și aș putea să strig,
Oare această pâine nimeni nu o frânge?
Vin heruvii tandrii, vine mâna mea,
Ei așează gânduri blânde și viscere,
Ce folos că astăzi vremea nu e grea,
Ce folos că dorul a ajuns tăcere.
Iată și Golgota are condamnați,
Trei, și unul altfel, parcă e un astru,
Ochii lui sunt altfel, tandri și curați,
Ce albastru simplu și ce chin sihastru.
Joi se face cină, vin cei mai flămânzi,
Masa lor săracă, strugurul dă plinul,
Nu e nici o lege, trebuie să stârngi,
Din ciorchini și boabe o să iasă vinul.
Și pesemne, vineri, către zori de zi,
O să se arate, sfinții în cetate
Oare din iubire, Doamne,Tu, mai ști
Cum a fost în noaptea morții înviate?
Dumitrean Catalin (Joia Mare...00.05)
