În minte repetam predica Mitropolitului Antonie Plămădeală. Parcă îl aud și acum: "Vinerea Mare părea un dezastru pentru apostoli. Un eșec. O ratare.Le era teamă că Învățătorul lor, pe care îl văzuseră răstignit nu era Masia. Erau lași. Uitaseră toate minunile și toate semnele extraordinare pe care Hristos le făcuse până atunci. Uitaseră, că El le atrăsese atenția că se vor petrece toate aceste evenimente triste. Dar că a treia zi va învia din morți..."
Mitropolitul mi-era model. De la el învățam teologia practică. Adică, un mod limpede de a înțelege creștinismul. Și doream să îi imit. Și mai ales să nu fiu un laș. Să-mi duc lumina până pe general Magheru 33. Lumina lină... Cuvântul "laș" m-a durut, de altfel, cel mai mult în viață. Și poate că de aceea mi-am asumat riscul ca să nu uit niciodată povestea cu Vinerea Mare. Și mai ales, de a fi asemenea celor ce au curajul de a duce lumânarea aprinsă de la biserică și până la casa lor. Fără să le fie rușine că sunt creștini... Așa cum am văzut chiar în acestă seară, pe mulți creștini întorcându-se de la biserică. Cu lumina aprinsă. Deși ploua. Deși suntem în anul 2014...
Ce frumos e să trăim... Cu Hristos și cu a noastră lumină lină... Despre cenaclu..nimic acum... Fiți siguri că el trăiește...
PĂRINTELE CĂTĂLIN
dumitreancatalin@yahoo.com
