Sihăstrim în Balcani. Un cioban și o mie de oi. Plec spre
gândurile mele mai sihastru ca niciodată. Mă închid în întrebări, și încerc ca să
aflu cât mai este Hristos în mine. Vine în curând Crăciunul și îmi bate inima a
dor de lumină. Lumină de țară. Lumină de a fi mai bun. Lumină de a ierta
oamenii. Lumină de a nu mai răspunde la rău cu răul, la vorbe cu vorbele, la
dușmani cu dușmănia.
...
Bat în inima Maicii Domnului. Doamne, ce vorbă! Aseară pe
Dealului, emoțiile zburau printre noi. Niciunul parcă nu eram concentrați la ceea ce
făceam. Dar, cred că era numai o iluzie. De fapt toți iubeam... Era praznic, și febra iubirii de Măicuța ne făcuse agitați. Ne rugam
fără a stăpânii emotivitatea. Fiecare se concentra să citească mai bine, să
cânte mai bine, dar gândurile zburau. „Bine ați zis! Și mie, și mie-îmi zice la
sfârșitul slujbei, în Părintele Iosif ” Îi răspund că la fel mi se întâmplă de
fiecare dată. Parcă niciodată nu sunt pegătit pentru un mare praznic. Oare mai
știm să prăznuim? Nu știu, dar aseară a fost frumos. Măicuța primește...
...
Sâmbătă românească, într-un sat din Ardeal. Încă mai văd
fire de iarbă. Se luptă cu toamna din propria inimă. Cu dorul de libertate. Și
cum ar vrea toamna să le oprească cântecul. Dar firele nu se lasă învinse de
amurg. Se smulg parcă din precar, din mireasme învechite, din compromisuri
ieftine și pornesc spre cer.
...
Când viața moare în noi,stăm lipiți de ecranul unui televizor
și aunui laptop și visăm la fericire. Facebookul, internetul a reușit ceva
extraordinar, adică să ne lege pe unii de alții prin actualitate și impecizie.
Refuzăm propria viață și o vizualizăm pe a celoralalți. Suntem o societate
aproape ecranizată. Ne condiționăm fericrea de un LIKE. Ne-am pierdut respiația,
somnul, vigoarea, propria experiență. Trăim în iluziile altora.
...
Duminică primă din POST. Răvășiți,stingheri în iubire, abia
putem să aticulăm primele colinde. Sunt gurile încleștate de atâta vorbire
searbădă. Și de aceea colindul curge greu. Tare greu.
...
Vrem nu vrem Cenaclul Lumină Lină a creat o comuniune între cei ce cântă. Oameni diferiți, cu opinii firești și poate schimbătoare, Cenaclul a trezit o unitate, pe care nici eu nu o conștientizez adeseori. Cenaclul a biruit cea mai tare ispită a sa, individualismul și astăzi am simțit că Cenaclul crede în puterea divină care îl ocrotește. Și iată-ne împreună și la greu. Și câți am fost, de fapt am fost toți. În Duhul Sfânt... Acesta e rodul Sărmașului. Și a Măicuței... De astăzi ne-am auzit inima bătând într-un singur sens. Undeva, undeva, prin Ardeal...
...
Cred că nu e târziu să credem în bucurie. Maica Domnului ne
va slava. Mereu și mereu spun asta. Pentru că, mi-e tare dor de dânsa...
