Știți cum e la Baia Sprie? Ca
într-o poveste... Parcă îngerii și zânele copilăriei ne cântă acum la
ferești...Sssttt... Doarme toată lumea. .. Privesc pe ceas... E mult trecut de
miezul nopții... Cenaclul doarme ostenit...Toți... Mihai, Ștefan, Nelu, Sorin,
fetele... Eu, mă lupt cu somnul... Trebuie să vă scriu... A... e Sfântul
Andrei... Da, dar ce să fac, să cad în festivism onomastic și să vă zic
laconic: LA MULȚI ANI?
... Nu, nu pot face solidaritate
cu inerția... Sunt deasupra inerției. Ca și acești minunați cenacliști...
Copiii mei care nu m-au lăsat... Pentru nimic în lume. Și sunt aici... La Baia
Sprie...
Doamne ce frumos a fost... Noi cu
colindele. Apoi A.S.C.O.R.U.L... Un grup de oameni deosebiți... Patrioți... Iarăși noi... În Biserică mai întîi, apoi la
sală... Lume în picioare... Un mic delir patriotic... Cântece ca la Hădăreni...
Ca la Sărmașu... Și noi acolo...
Păcat, păcat, că prea mulți au
fugit de patriotism... Unii de dragul Europei... Alții chiar și de dragul lui
Hristos...
La Baia Sprie, Părintele Jean a
avut sublima misiune de a ne pune la dispoziție o tribună de luptă... Și o
baricadă de apologie națională. Și nu i-a fost ușor...Dar...
E noapte... Nu am închis ochii de
multe ceasuri... Vreau să dorm... Dar mi-e dor de Ardeal... De cei ce nu l-au
dat pe nimicuri. De cei ce sunt aici, la Baia Sprie... Lângă mine... În
iubire...
