Am ajuns și în Săptămâna Mare! A trecut repede timpul postului și iată-ne din nou în fața Gologtei. E un moment de reculegere și pietate. Cenaclul se află într-un fel de pauză convențională, deși de la misiunea creștină nu e bine să îți iei pauză niciodată. Dar slăbiciunile noastre, ne obligă la un fel de recreație. O folosim, să sperăm în scop pur și simplu duhovnicesc. Așa că nu mai cântăm, nu mai scriem despre ce a fost și ce planuri mai avem. Ne strângem în jurul Bisericii și ne întărim sufletește...
Hai să spunem și câteva lucruri despre aceste zile. Și să sperăm că după Săptămâna Mare ne vom schimba. Vom fi mai buni, mai uniți, mai dornici de misionarism autentic. Mă rog, cred că așa va fi...
Săptămâna mare, numită și Săptămâna patimilor, este reprezentată de ultima săptămână din postul Sfintelor Paște. Totodată, săptămâna mare este săptămâna deniilor, toate zilele acestei săptămâni fiind considerate, încă de la începuturile creștinismului, mărețe și sfinte și, chiar din seara de Florii, se citesc deniile, slujbe de priveghere care se săvârșesc doar în săptămânile a cincea și a șaptea ale Postului Paștelor.
Luni, se citește, mai înainte de toate,istoria lui Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament în care Biserica a văzut preînchipuirea lui Hristos. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, smochinul blestemat de Iisus înaintea intrării în Ierusalim.
Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”
Ziua a doua a Sfintei Săptămâni, denumită și Marțea Seacă este dedicată predicii de pe Muntele Măslinilor, când Iisus a anticipat distrugerea marelui Templu, dar și propriile patimi, cu doar trei zile înainte de a fi judecat. Credincioșii sunt îndemnați la priveghere, să fie, cu alte cuvinte, pregătiți, în orice clipă să-l întâmpine pe Iisus.
În Marțea Seacă, există tradiția conform căreia țăranii trebuie să se spele ritualic pentru a seca bolile.
Ziua de miercuri a Săptămânii Mare, denia îl pomenește pe Iuda, apostolul devenit vânzător, care se gândește să-l trădeze pe Învățător, dar și pe Maria, femeia desfrânată devenită mărturisitoare, care-i spală picioarele lui Iisus cu lacrimile ei pline de căință și îl unge cu mir.
Deocamdată atât. Cel mai important e să încercăm să venim la denii. Altfel, totul e o simplă poveste. Dacă aveți și alte tradiții vă rog să le trimiteți pe adresa cenaclului sau a mea personală. Numai dacă aveți...
Părintele Cătălin
