BUCURIE ȘI DURERE: MERGEM LA BIERTAN! DAR FETELE din cenaclu RĂMÂN ACASĂ. Mergem doar cu doua mașini, și nu ne permitem o a treia. E păcat...păcat... Ce ziceți?

FETELE DIN CENACLU RĂMÂN DUMINICĂ ACASĂ! NU MAI E GAZ? CE FACEM? GĂSIM O SOLUȚIE?

BIERTAN

Cenaclul Lumină Lină este visul unui om. Și dragostea pe care o numim mereu dragoste, fără a ști dacă ea este într-adevăr dragoste sau iluzia unor oameni care mă însoțesc... Oricum e mai frumos în iluzii, mai ales când toți ceilalți care au renunțat la iluzii, semenii noștrii de aici și de pe planetă,cred că au pierdut marele pariu cu viața. Și, acum mai spun ceva, Cenaclul Lumină Lină e și visul unor oameni...

Zburând, mulți s-au rătăcit și iubind s-au înnecat în propriile egoisme.

Au murit multe lumini line în cei trei ani de existență.. Pardon, aproape trei și... S-au consumat.  Viața ne-a arătat că mulți au fost alături de noi, de mine, de Dumnezeu, doar din obligație și poate și din ceva orgoliu. Ca dovadă, ei nu mai sunt. Ard în nimic, în gol, în amintire...

Și încă noi ardem... Și nu o spunem cu slavă, nici măcar din durere, ci din frământare... O spunem din obligația de a o spune. O spunem ca și în fața lui Hristos:

- Ști Doamne, încă mai arde lumina lină. Mergem la Biertan. Îți dai seama Ștefan Ion, Mihai, Cristina, Adina, Andrei, Cosmina, Cristi, Nelu... Voi vă dați seama că pentru asta noi trăim? Voi sunteți recunoscători lui Dumnezeu? Alexandru, Vlad, Augustin, Leonard, Andreea, Nelu, Nicolae? Voi vedeți că suntem niște oameni fericiți? Și vă mai spun ceva:

RĂMÂNEȚI LÂNGĂ MINE!

  Căci presimt o flacără din ce în ce mai mare. Duminică mergem la Biertan. Din iubire, pentru Tine și pentru a nu mai găsi lașități peste tot! Bieți lampagii!

SCRISOARE PENTRU CENACLIȘTI
REFREN.
Nu mai am gaz, pentru  mașină,

Voi din iubire ce să mai dați,

Un leu, o sută, dintr-o chenzină,

Soluții triste de sinistrați.

Bieți lampagii, blânzi cenacliști,

Cine vă știe umila jertfă,

Aveți clepsidră de pacifiști,

Și vă rămâne soarta onestă.

Soartă plăpândă, de-a fi mereu,

Lîngă o scenă, cu dăruire,

Voi lacrimi calde din Dumnezeu,

Voi răstigniții pentru iubire.

Ardem și gazul, ardem cu dor,

Aprindem  flăcări pe conștiință,

Cer  de speranță, cer fără nor,

Parcă din milă ne-am lua ființă.

Vin și regizori, pe lângă noi,

Stau doar o vreme, apoi se scuză,

Că din orgoliu sau din noroi,

Nu au corolă, ci doar o frunză.

Nu-și pun salariul, nu dau un pol,
Ce imprudentă filozofie,
Ce rațiune, ce cinic rol,
Slavă deșartă, economie.

Dar nu-i nimica, așa-i mereu,

Nu punem lanțuri, nu facem cruce,

Și ne rămâne chiar Dumnezeu,

Pe unde calea încă ne duce!