CENACLUL LUMINĂ LINĂ A FERICIT RÂȘNOVUL! ENTUZIASM ȘI PACE ALEASĂ!

RÂȘNOV, INIMA CARE BATE FRUMOS!

   Nu știu, dar  mi-ar fi tare greu ca să vă răspund acum, la doar câteva ore după finalul concertului cu numărul 166 al Cenaclului Lumină Lină, deoarece starea noastră de spirit este una lină, entuziastă și plină de iubire.

   Da, îi iubim pe toți, pe cei ce ne-au ascultat, pe cei ce ne-au aplaudat, pe cei ce au privit din față sau in spatele bisericii concertul nostru, preoți din Râșnov, Tohanu, Moeciu, pentru că toți au venit ca la frați, cu duh blând și priviri minunate.

Parcurgem obosiți kilometrii către casă. Lângă mine, la volan, părintele Iulian din Veseud.              

Vorbește mai încet ca să nu mă deranjeze, cu domnul Nelu Ivan și Cristian Țopea. Sunt veseli și plini de lumină. Recunosc cu toții că a fost un concert plin de candoare și dinamism. Toți cei prezenți, părintele Radu, credincioșii, Părintele Colțea au contribuit în mod excepțional la realizarea unei stări de spirit cu totul aparte. Parcă îl aud și cum pe Nelu Ivan cum intona atât de frenetic refrenul: Unde sunt acum românii/Întrebați-vă și voi/ Că au ajuns aici străinii/ Să conducă peste noi.

     Remarcăm stăruința în lacrimi a publicului, o efuziune aproape fără precedent la concertele noastre și modul unitar cu care oamenii au colaborat vocal la cântecele noastre. Tot Nelu Ivan remarca faptul că a simțit o mare coborâre de har, mai ales că Părintele Colțea a fost deosebit de inspirat ca să intoneze melodios doi psalmi. Iar noi să avem ultimul cuvânt, și împreună cu toți cei prezenți să închidem seara cu imnul LUMINĂ LINĂ A SFINTEI SLAVE.

Deosebit!

  Mergem încet spre casă. Concertele sunt și grele și frumoase. Uzează, obosesc, dar aduc lumină strălucitoare de iubire. În spatele nostru microbuzul cu grosul cenaclului, mașina familiei Slavu și regretul de a ne despărți, sper eu că pentru puțină vreme de niște prieteni adevărați. Mulțumim Maicii Domnului pentru toate.     

FOTOREPORTAJ LA CALD:

PUBLICUL NUMEROS ȘI DEOSEBIT:

MEMBRII CENACLULUI, CA O SINGURĂ INIMĂ:

CÂNTECELE PENTRU ȚARĂ AU UIMIT 

ASISTENȚA

IAR LA FINAL AM PLECAT SPRE CASĂ
CU CONȘTINȚA CĂ NE-AM FĂCUT
DATORIA