Primele zile și seri în Italia, au fost un bun prilej de
discuții libere între membrii Cenaclului, cântece și reactualizări de
compoziții mai vechi, cu Sorin Popa și Nelu Ivan primi soliști și înflăcărați
în exprimări lirice. În prima seară a asistat și minunata noastră gazdă,
Părintele Constantin, pe balconul larg a casei de odihnă, loc improvizat ad-hoc,
ca scenă sau sală de mese. Să remarcăm
faptul că miercuri seara a avut loc un adevărat recital gen-Mircea Vintilă, cu
Sorin Popa melodios, activ și plin de candoare.
X
Când ai un Romică în grup, nu ai cum să te plictisești.
Cuvintele sale pline de haz, explozii de sinceritate și humor, au fost gustate
zile în șir de toți cei din grup. Sâmbătă a fost de fapt și ziua de naștere a
scumpului nostru coleg, prilej de voie bună la o felie de tort și o cupă de vin
dulce într-o ambianță deosebită, datorită faptului că Părintele Constantin ne-a
purtat pașii la una din cele mai bune crame naționale din Italia. Aici am
cântat gazdelor o piesă în limba română și faimosul O SOLE MIO-gest ce a
stârnit ropote de aplauze și admirație din partea gazdelor...
X
Zilele au fost și frumoase și reci. A plouat, a fost cald,
am simțit briza mării și frigul muntelui, am dormit ore în șir în microbuz,
deoarece deplasările spre spectacole au fost destul de lungi. Obosiți, uneori
cu bateriile fizice epuizate, am pus capul de geamurile laterale și am ațipit
instantaneu. Ne-am întors mai mereu noaptea de la concerte, spre exemplu după
spectacolul de la Villafranca am ajuns acasă abia după ora trei. Dimineața
trezire, mic dejun în grabă, luat bagajele de necesitate și fuga la microbuz,
spre a pleca mai departe. Dar a fost frumos, pentru că orice jertfă își are o
împlinire. Iar acest sentiment nu poate fi înlocuit nici de odihnă și nici de
alte bucurii pământești.
X
La Verona ne-am întâlnit cu faimoasa casă a lui
Shakespeare. Aglomerație însă foarte mare, sute de turiști intră în fiecare
minut într- curte ce nu are mai mult de treizeci de metrii pătrați și unde te
X
La concertul de la Villafranca am fost uimiți să vedem sute
de români entuziaști în a primi cântecel noastre. Concertul nu a venit cu
noutăți pentru noi, dar pentru cei care ne vedeau întâia dată a fost totul
deosebit. Au cântat din inimă, s-au exprimat cu evlavie, cu forță artistică și
am simțit în vocile lor că nu și-au pierdut dragostea de țară. Un concert în
nota marilor reușite ale Cenaclului Lumină Lină, fapt datorat și colegilor, care
s-au străduit să ofere publicului toată măsura talentului lor. Uniți și pe
scenă și afara ei, membrii cenaclului, au luat aminte la faptul că se află în
fața unor oameni singuri și destul de înstrăinați de pământul propriilor
înaintași. Așa că, prin vocile lor, dar și prin ajutorul puternic al harului
dumnezeiesc, au cântat cu iubire, cu pace și cu devotament. Minunat!
X
Plini de ospitalitate s-au dovedit românii din italia. Avem
pentru dânșii numai cuvinte de laudă. Parcă îi văd acum aievea pe toți cei din anturajul
preoților, consilieri, credincioase ale bisericilor unde m fost primiți, cu
câtă dragoste ne-au omenit, cu bucate alese, specifice acestei perioade de
post, dar
X
La toate concertele
noastre au fost prezenți români din alte localități. Auzind despre prezența
noastră, citind informațiile pe internet, prieteni din întreaga Italie de Nord, au venit cu mic
cu mare ca să ne asculte și să simtă fiorul național al cântecelor noastre.
Frumos gestul dânșilor și mai ales, fără a exagera cu nimic, la această oră
consider că cenaclul nostru are o din ce în ce mai mare apetență la români,
numărul amicilor adevărați înmulțindu-se pe zi ce trece. Iar în Italia ei sunt
mulți și consistenți.
X
Toți colegii din grup, deși nu le-a fost ușor cu oboseala
s-au autodepășit. În general, firi diferite,
X
Drumul de sâmbătă la Bassano, în parohia Părintelui Cristian
Mănăștureanu, a fost făcut mai mult prin localități, deci nu pe autostradă,
prilej de a admira felul curat în care se practică agricultura înItalia. Totul la boloboc, de la terasamentul liniilor de cultură, până la epurarea ultimilor fire de iarbă. În rest , multe biserici, monumente și opere de artă medievală, și mai ales o lume în general relaxată. Păcat însă câ nu sunt ortodocși. Ar fi avut aproape perfecțiunea. Dar, darurile sunt împărțite...
X
Concertul de la Bassano a purtat parcă chipul Părintelui
Cristian, adică un duh ardelenesc incandescent. Am pornit fix la ora 18 și am
terminat după mai bine de două ore, având în față chipuri însuflețite de mii de
lacrimi. Nespus de frumos.
X
Cel mai frumos concert a fost totuși cel de la Prata, unde
totul a fost impecabil. Lume multă, Părintele Constantin cu inima vibrând la
fiecare cântec, români descătușați în sentimente naționaliste incandescente,
iată imaginea unui spectacol pe care cu
greu îl vom putea uita. Comunitatea din Prata a fost la înălțime, iar noi ne-am
simit acasă. A meritat efortul nostru comun, al gazdelor și al oaspeților,
pentru a naște un astfel de moment, cred că unic în diaspora românească. Și
spun unic, gândindu-mă la faptul că nu a fost doar un eveniment comunitar, ci
unul cu mari implicații mistice, adică cu prezența Maicii Domnului în mijlocul
nostre...
X
Vom reveni și cu o altă cronică, unde sper să vă pot scrie
cât mai multe amănunte din acest minunat turneu... Acum Cenaclul Lumină Lină
s-a întors acasă...
