Turneul italian, dincolo de o oarecare aglomerație a
concertelor, patru în trei zile, a rămas în urma noastră cu amintiri frumoase
și interesante. În stațiunea Bibione, la malul Mării Adriatice, cenaclul Lumină
Lină a încercat câteva zile de odihnă, dar nu a fost posibil. Efervescența
membrilor săi, aproape copilărească, dar de foarte mult bun simț, a dus la
aglomerarea unor obiective turistice, astfel încât odihna preconizată s-a cam
dus pe apa sâmbetei. Dar și așa a fost frumos. Bună dispoziție, cuvinte de duh
mai la fiecare pas și din când în când și ceva soare.
X
Nota 10 pentru șoferii noștri. Nea Vasile a fost la
înălțime, la fel și Ovidiu, pe mâinile lor încăpând siguranța și eficacitatea
noastră. Vasile, rapidist înflăcărat, a adus de multe ori subiectul fotbal în
actualitate, trezind sentimente aprinse în fiecare suflet. Să precizăm că în
microbuz au fost și steliști, și dinamoviști, și gaziști și craioveni. O mică
Românie și un microb incurabil: fotbalul...
X
Creștinii din Udine ne-au scris că nu au știut de acest
concert, că pur și simplu merita să fie mai bine monitorizat. Afișele la
concertele noastre, au fost făcute pe format mic și probabil de aici lipsa de
spectatori ca la ultimul concert. Nu știu ce să zic? Poate că a fost și o oarecare
teamă, de a nu crea un al doilea mare concert, mai ales că acest cenaclu,
atinge puncte sensibile la nivel patriotic și duhovnicesc. În general, românii
din diasporă, atunci când vin la concerte, sunt puși în fața unor adevăruri
destul de greu de suportat. Mulți s-au deznaționalizat, foarte mulți și-au
schimbat numele sau își botează copiii cu nume de import, alții încep să
vorbească stâlcit limba noastră sfântă, iar alții nici nu vor să audă de țară.
Puși în fața acestor adevăruri, unii români-italieni preferă să nu le audă și
să-și vadă de treaba lor. Adică să muncească și să supraviețuiască. Dar oare nu e totuși prea puțin?...
X
În general, forța Cenaclului Lumină Lină rezidă din
rugăciune. Pe măsură ce lipsește rugăciunea sau liturghiile, forța
cenacliștilor scade. Pot apare discuții, nemulțumiri, ispite, oboseală și o oarecare
tensiune. Am încercat în acest turneu să dăm o oarecare libertate de conștiință
colegilor din cenaclu să vedem cât se roagă fiecare în parte, dar am făcut și
dimineața rugăciuni de obște, în micul paraclis improvizat într-o bucătărie. La
final am cerut colegilor să rămână pe acest drum frumos, să meargă duminica la
liturghie în parohiile lor, chiar dacă nu avem concerte, să se roage acasă și
să nu uite că numai așa putem rămâne împreună fără alte ispite. Și mai ales să
postească până în ziua de 29 iunie... M-am bucurat că miercuri seara, unii
dintre ei, au venit și la Sfântul Maslu la Biserica T.B.C. e semn că au înțeles
ce le-am cerut, mai ales acum când am devenit așa de apropiat de sufletul lor
și aceasta înseamnă un semn de respect și față de mine, pentru că m-am făcut
una cu ei.
X
Superbă poezia scrisă de Părintele Constantin Pascariu. Am
găsit-o pe email azi dimineață și m-a bucurat profund. Cursivă, din inimă, ea
are meritul de a fi sinceră și plină de iubire. Am încercat să o copiez dar încă nu am reușit. Cât de repede pot, dacă o primesc într-un alt format electronic o să o public. Merită!
X
Multe scrisori online primim din Italia. Păcat că pagina de
facebook a fost suspendată timp de zece zile. Nu știm de ce, dar asta a fost. Oricum
e bine și fără facebook. Ba chiar foarte bine.
X
Cred că Italia rămâne o țară a blândeții. Și a surâsului.
Cine zâmbește învinge...