Rău mă dor ochii mă dor-cântă la unison sala și cenaclul.
Emoția atinge cote înalte. Îl văd și pe vestitul Părinte profesor Vasile Mihoc
cum ascultă cutremurat acest cântec. Și totul pare un vis...
Cum să vă descriu revenirea într-un concert al Cenaclului
Lumină Lină la Sibiu? Să folosesc oare aceleași cuvinte specifice articolelor
noastre memorialistice? Nu cred sincer că voi putea... Mi-e atât de greu să fiu
banal, mai ales acum la această oră de duminică seara, când din casa mea, scriu
și retransmit oarecum retrospectiv frumusețea unei zile scumpe...
Sincer, dacă nu ar fi fost Părintele Mihai, și nu ar fi avut
astăzi hramul, noi nu am fi cântat... Obosiți, după câteva drumuri lungi, ne-am
reîntâlnit totuși ca să nu ne pierdem prietenia... Sună frumos, nu? Dar acesta
este adevărul... Părintele Mihai ne-a chemat la un test de fidelitate. Într-o
sală din Sibiu, cu un public entuziast și cu multă bunătate. La o masă cu hrană
și spirit... și iată-l pe Nelu Ivan cu doamna Mirela, veșnic tineri și frumoși,
pe Romică...bucuros de revedere, pe toți ceilalți la un loc... precum
mușchetarii de odinioară... Toți pentru unul și unul pentru toți...
... Pricesne, cântece patriotice, aplauze, lume ridicată în
picioare, iubire de neam, duh de cruce și stare de înviere... Toate la Sibiu...
Și un singur vinovat: PRIETENIA... VĂ MULȚUMESC PRIETENI... MAI MULT NU
SCRIU... PĂRINTELE CĂTĂLIN
