Sunt ani de când scriu pe blog... Altădată aș fi suferit dacă nu scriam și dacă nu găseam un dialog zilnic cu publicul cititor... Între timp poeziile închinate Maicii Domnului mi-au schimbat destul de mult așteptările... Nu mai privesc emailul dumitreancatalin@yahoo.com ca pe o cumpănă a așteptării... Și știți de ce? Pentru că, Dumnezeu mi-a dat mult... Mi-a dat sute de concerte cu Cenaclul... Mi-a dat sute și sute de oameni cu care vorbesc săptămânal la biserică și în biroul meu de spovedit... Mai ales vinerea seara și sâmbăta dimineața... Mi-a dat un grup de colegi cenacliști pasionați de misiunea lor... Mi-a dat mii de oameni cu care vorbesc despre neam și Biserică, în timpul concertelor... Mi-a dat și emisiunile de la Radio Trinitas....Mi-a dat rugăciunea... Mi-a dat sensibilitatea de a putea ierta și iubi...
E adevărat oamenii mai scriu pe email. Citesc și uneori mai și răspund. Dar în tot ceea ce fac încerc să păstrez duhul speranței... Și a bucuriei de a fi creștini și români ortodocși...
Azi dimineață, de exemplu, mă gândeam cât de minunată e Maica Domnului. Puțin gripat de oscilația timpului de afară, am stat la pat și nu-mi venea să cred că sunt stăpânit de o mare bucurie. Parcă tot raiul era lângă inima mea... Sfinții, îngerașii care ne îmbrățișează la vreme grea, și toate puterile cerești. Nu mă mai frământam de nimic. Și ce aș fi putut face altceva decât să spun: Mulțumesc Măicuță!
Închei cuvântul, ca să prelungesc bucuria interioară. Mă grăbesc să simt ziua așa cum e ea, frumoasă, senină și dulce... Mi-e gândul la credincioșii mei... Mi-e dor de concerte... Dar numai mâine nu-i poimâine și vine concertul de la Codlea... Înainte!
