...Am intrat în casă obosit... Și fericit... ca de obicei, mă așteptau cuminți icoanele... Le-am povestit de drumul cel frumos la Codlea și de concertul excepțional realizat azi de creștinii din această frumoasă cetate ardeleană. Parcă am fost din nou la Târgu-Mureș, oraș de care mă leagă amintirile unei seri memorabile... La început am evitat să vă scriu aceste rânduri. Am zis în gând: Lasă că oricum oamenii nu mai citesc de pe blog... mai ales articole ... Sunt lungi și limitele lecturii sunt din ce în ce mai reduse astăzi... Oamenii trăiesc doar din titluri. Pentru că, titlurile sunt mai întotdeauna senzaționale... Scrisul obosește... Dar, iată că totuși risc și scriu... ca o descărcare de oboseală...
Codlea a fost cetatea refacerii noastre morale. Aveam nevoie de un asemenea concert și de un astfel de public...Chiar și de un astfel de păstor, pardon, păstori cum sunt cei din familia Cioacă. preoți adevărați, tată și fiu... Evlavioși...
Părintele Ioan plângea la sfârșitul concertului și îmi zicea că a văzut multe lucruri mari în viață, dar așa ceva minunat niciodată. Of...ce superb... Căci nu sunt doar vorbe, ci sinceritatea unui părinte, care a avut curajul să ne spună că nu știa înainte de concert mai nimic despre noi... Și l-am crezut, pentru că așa e mereu... La început, oamenii ne cheamă, ne privesc cu rezerve și abia apoi vine surpriza... De fapt la ora 11, înainte de a cânta O SFÂNT IZVOR le-am spus că îi așteaptă lucruri neverosimile și divine. Și toți credincioșii se uitau mirați spre mine... Dar, ceea ce a urmat a confirmat că niciodată nu m-am jucat cu vorbele...
Să remarcăm și debutul hotărât al tânărului Vasile Pinte, cu un cântec sensibil: Nu-i numai Iuda vinovat.
Și a fost un concert divin... Și o zi superbă... Cu soare superb, cu oameni superbi, cu emoții superbe...
În Codlea, casă de ospeție și privilegiu pentru Cenaclul Lumină Lină... Vom reveni... Merită!
