Altădată aș fi scris mai mult. De o vreme mă tem de cuvinte, pentru că încep să înțeleg că uneori cuvintele mai mult despart. Poate că și Toma dacă ar fi tăcut, ar fi fost mult mai câștigat. De la îndoiala sa, noi îl numim necredincios, deși el a rămas un mare credincios. Un martir, un sfânt...
Hristos începe să mă învețe să tac. Cred că, mai ales pentru aceasta a ÎNVIAT... Ca să nu mai vorbim atât de mult, ca să nu mai scriem atât de mult... Pe Internet...pe facebook, pe cărți... Am scris zeci de cărți, mii de articole, sute de mii de pagini, și la fiecare pagină scrisă am pierdut un prieten sau am iritat un suflet... Am fost judecat, bârfit, calomniat și în cele din urmă părăsit... Și așa am înțeles de ce a fost părăsit și Iisus de ucenici. Vorbise prea mult... Dăduse prea multe adevăruri... Și ucenicii nu au mai suportat...
Petru l-a părăsit, blestemându-se... Pentru ce? Nici el nu știa exact, așa cum foarte mulți nu știu cu adevărat pentru ce-și părăsesc învățătorul. Doar Iuda știa! Iuda l-a acuzat că s-a abătut de la propria învățătură, că nu mai e atent cu slujirea sa către săraci. Că acceptă mirul desfrânatelor. Și că nu mai e cel care a fost. Că se ocupă de socializare... Și că, ar fi cazul să-i servească o lecție... Moartea... Vânzarea... Fuga la alții... Trădarea...
Bietul Iuda... El nu știa că Iisus nu are nevoie de el, ci el însuși are nevoie de Iisus. Dar Iisus nu putea să-l mai ajute. Ce să-i mai spună? Îi spusese cândva totul, acum el trebuia să moară... Și Iuda l-a vândut, pierzându-se apoi în noapte...
Încep să găsesc tăcerea. Și prietenii adevărați, pe cei care tac și iubesc. Pe cei ce nu au mai fost de mult pe aici. Ci au stat cuminți pe urma pașilor mei. Cu propria lor bunătate.... Și de aceea, eu îi recunosc ușor pe ei... Of, ce frumoase Sfinte Paști! Adevărat a Înviat! Ajunge...
Părintele Cătălin Dumitrean
