Concertul de la Cisnădie nu a rămas fără o cronică de blog,
așa cum vă obișnuisem cu fiecare apariție a Cenaclului Lumină Lină. Dar, o
oarecare crispare a pus stăpânire pe inima redactorului, mai ales că, sincer să
fiu, mă așteptam la o afluență mai mare de public în acest oraș. Mi s-a părut
slab interesul față de un asemenea moment, și aceasta nu cred că se datorează
organizatorilor, ci faptului că plasat într-o duminică proximă după Înviere,
lumea părea obosită și sleită de entuziasm.
Preoții au fost ospitalieri, ne-au chemat și ne-au primit cu bucurie. La ora 15 am ajuns la Biserică și
singuri ne-am pregătit concertul,. Am pus boxe, scaune în dispozitiv,
microfoane și am așteptat lumea. La ora 17 fix, concertul a pornit cu un
minunat recital al copiilor din clasa pregătitoare de la Școala 3. Clasa
minunatei Adelina Ucă, mezină în Cenaclul Lumină Lină. A fost frumos și
emoționant. Cântece de înviere și aplauze furtunoase din partea publicului.
Lumea a continuat să vină, astfel că la ora 17.30 cenaclul a început să
pornească motoarele, spun eu la jumătate din capacitate... Încet, încet însă
ne-am mai dezlănțuit, odată cu dezmorțirea publicului... Resemnarea s-a
transformat în artă și în dăruire efectivă. Slăbiți după trei săptămâni de
pauză, membrii cenaclului au prins aripi și au revenit la forma care i-a
consacrat. Evident, prin și cu ajutorul Duhului Sfânt...
Personal,
în calitate de conducător al concertului, am făcut tot ce am
putut pentru a da viață concertului. M-am bucurat că după aproximativ o
oră, în sfârșit toată lumea era prizată. Cântecele patriotice au dat foc
valențelor sufletești ale românilor și am putut să ducem la bun sfârșit un
concert greu, repet, început în condiții destul de descurajante. Osteneala cenacliștilor
a fost răsplătită cu lacrimi, cuvinte de apreciere sincere venite din public și
cu bunătatea unor oameni excelenți, care ne-au cerut să revenim.
Duminică ne așteaptă Codlea. O experiență nouă. Avem emoții,
dar sperăm să fie bine. Oricum, mulțumim Cisnădie!
