-Dacă aveți vreodată ceva de cerut, chemați-l pe Sfântul
Calinic, pentru că are o slăbiciune pentru mine!
Așa mi-a spus Părintele Nicodim Bujor într-o zi fericită, de
Sfinții 40 de mucenici, a anului 2011. Mă gândeam de multe ori ce să îi cer
pentru mine, și har Domnului că aveam foarte multe lucruri de cerut. Și nu spun
pentru ca să dea bine scrisul meu, dar vindecarea de păcate ar fi cel mai mare
dar pe care l-aș primi. Și, această eliberare ar fi numai și numai consecința
rugăciunilor Părintelui Nicodim. Care acum este în rai.
- -Odată ne vom întâlni acolo!
- -Unde acolo?- am întrebat înfiorat.
- -În Rai!
- -Da- am oftat. Să vă audă Dumnezeu Părinte!
- -Nu vă temeți- a continuat Părintele Nicodim. Un
singur lucru să știți. Că toate problemele de algebră duhovnicească le rezolvăm
cu Maica Domnului. Auziți: Cu Maica
Domnului.
- -Dar părinte, e cazul să mă rog ceva mai special?
Ce să citesc?
Părintele Nicodim a întors ochii spre
fereastră și parcă pierdut a spus:
--Tatăl Nostru!
- -Numai atât? – am încercat să arunc o
vorbă seacă.
- -Da!- mi-a răspuns
Părintele Nicodim vorbea în funcție de
fiecare context duhovnicesc. Altădată
m-a îndemnat să învăți pe dinafară Acatistul Buneivestiri. Mi-a spus lucruri
incredibile:
- - Sfântul Nicolae m-a salvat de la înec. Era copil
am făcut baie și un vârtej m-a dus spre fund. Un om a sărit în apă, m-a apucat
de mână și m-a scos la liman. L-am întrebat care-i este numele. A spus:
Niculai! Și apoi s-a făcut nevăzut. Pur și simplu. Nu mai era nicăieri.
I-am
cerut să-mi spună cum intervin sfinții în viață. Mi-a răspuns:
- -Eram în comă. La Spital, gata să plec spre cer. Dar
a venit Sfântul Spiridon, m-a atins și iată-mă încă viu. Trăiesc.
- -Dar Sfântului Calinic, de care spuneți că are o
slăbiciune pentru sfinția voastră, i-a plăcut acatistul pe care i l-ați scris?
Părintele Nicodim m-a privit cu drag, a
închis ușor ochii și mi-a șoptit:
--L-a citit aici, în genunchi, lângă pat. În
lacrimi... Daaa...
Părintele Cătălin
