luni, 5 mai 2014

TURNEUL PRAHOVEAN ȘI MINUNATELE INIMI ROȘ-GALBEN-ALBASTRE! Concertele 236 și 237

PLOIEȘTI
Scriem cronica la aproape o zi distanța după concertul de ieri și cel de sâmbătă aseară și parcă am dori să spunem multe, sau să nu mai spunem nimic. Pentru că, orice cuvânt e mic și neputincios în a sugera frumusețea celor două concerte.
Vremea la Ploiești, sâmbătă a fost în general frumoasă. Poate nu a mai fost atâta lume ca și anul trecut, dar atmosfera de concert a fost entuziastă. Oameni calzi, drapele fluturând în vânt, exuberanță firească și mai ales multă omenie.. Ploieștenii, oameni aprinși și frumoși, s-au bucurat foarte mult de revenirea noastră. Au fost explozivi la cântecele naționale și deosebit de sensibili la cele religioase.
Nu știu cum să evaluez concertul, la ce cote de sensibilitate merită el așezat. Am și am avut ceva emoții înainte de aceste întâlniri cu publicul ploieștean . Dar aplauzele generoase ale publicului ne-au făcut să le depășim și să ne dăruim pe cât am putut pentru realizarea unui frumos concert. Au fost interpretate  și câteva piese noi, printre care amintim: „Lacrimi la icoană”, „România” și „Se plâng de milă îngerii”, ultimele două în interpretarea deosebit de frumoasă a lui Nelu Ivan. Romică a pus și el lacrimile la încercare cu un cântec despre mamă: "Stau adeseori pe gânduri.
Lumea s-a comportat minunat cu noi. Părintele Gheorghe a fost o gazdă deosebită, punând la dispoziția Cenaclului Lumină Lină tot ceea ce avea nevoie pentru a nu ne lipsi nimic. Prietenul nostru Robert din Ploiești ne-a ajutat cu sonorizarea, astfel că atât sâmbătă,  cât și duminică la Cioceni am avut un sunet curat și optimist.
Ne-am despărțit din nou greu de ploieșteni. Ne-au rămas în suflet și în memoria unei  istorii contemporane a faptelor noastre, care iată că, continua să adune zile de mărturisire natională și de preamărire a lucrări lui Dumnezeu pe pământ.
CIOCENI
  1. AȘ fi vrut ca această cronică a celui de la 9-lea concert la
  2. Cioceni să îl scrie însuși Părintele Dumitru Lazăr. El ar putea reda cel mai bine sentimentele ciocenenilor, absolut superbi și incandescenți și la acest concert. Și aici mi-e teamă că scriu

    puțin, sau că nu o să fiu îndeajuns de generos, spre a mulțumi unor oameni care încă și încă o data ne-au arătat atâta dragoste și implicare frățească. Cicoceniul rămâne Cioceni, a doua noastră casă, locul întâi în topul concertelor Cenaclului Lumină Lină.

La Cioceni se simte duhul unor mari inimi românești, duhul lui Avram Iancu, duhul marelui Mihai Viteazul și alt tuturor sfinților români. La Cioceni se cântă din suflet, din dor de poporul roman și de cerul divin. Cioceniul nu poate fi niciodată egalat în iubire. Și de aceea, concertul de astăzi a fost din nou o veritabilă flacără de patriotism. Mulțumim!
Ajunși cu greu la Ploiești, datorită mijloacelor de transport, am plecat și mai greu, pentru că aceste două concerte vor rămâne și ele ca etalon în viața și viitorul cenaclului nostru.