Romică ne vorbește. Cu un sten în
mână, cu bucuria de a ne simți alături și mai ales acolo în adâncul inimii lui.
Aseară pe la ora 21, Romică mi-a remis în scris următoarele cuvinte pe care mă
gândesc că cititndu-le vă veți bucura. Mai ales că izbândind în lupta cu
inerția, inima lui Romică înseamnă și o biruință a inimilor
noastre, a tuturor
care în aceste zile, știuți și neștiuți, anonimi și neanonimi nu ați pregetat
să vă arătați solidaritatea și dragostea față de un bun coleg și un prieten
adevărat.
Iată ce ne scrie Romică:
Azi, după zile de suferință, după
greaua cumpănă prin caree cu ajutorul Bunului Dumnezeu și cu rugăciunile multora
am trecut în noua viață, pentru că acum câteva zile m-am născut din nou, iată
deci că azi am avut privilegiul li fericirea de a fi și de a veni lângă mine, la Spitalul Floreasca,
dragul nostru Părinte Cătălin.
Împreună cu domnul director
economic Simionescu de la Clinica Munposan, mare a fost bucuria cîând ne-am întâlnit,
chiar dacă a fost pentru puțin timp.
Mulțumesc iubiților mei colegi
din Cenaclul Lumină Lină și tuturor celor care s-au rugat pentru mine ca să
înving în această cumpănă.
Și ție iubițica și simpatica mea
Ale... pentru frumoasa inimioară și cele mai frumoase cuvinte pe care un
suflețel le poate destăinui unui adult. Mulțumesc pentru toate celelalte
daruri. Pot spune că a fost cea mai frumoasă zi din noua mea viață. Bunul
Dumnezeu să vă răsplătească tuturor pentru tot și să vă dăruiască pace, liniște,
să trimită înger povățuitor, îndreptător, împreună călător, să ia cu el toată
grija, întristare și durerea și să lase în voi
liniște și bucurie.
Vă îmbrățișes cu drag și dor!
La bună vedere!
Romică
Mulțumim și noi Romică. Suntem
alături de toți cei aflați în suferință. Suntem cu inima lângă durerea
oamenilor și ne rugăm pentru toți.
Gestul nostru nu se dorește a fi unul spre laudă deșartă, ci un mod smerit de a
arăta că existăm și la greu...
