Scump Părinte, Ilie Bucur
Acum în prag de Gală 200, rog să mă lumineze Bunul Dumnezeu
să îți scriu doar ceea ce se cuvine a spune în fața sfinției tale, a neamului
românesc și a viitorului. Mă simt gol în suflet, parcă lipsit de vlagă și de
lumina sfintelor nădejdi, văzându-mi neamul cum moare zi de zi câte puțin, mai
ales sufletește. Acum, în prag de Gala 200, parcă mă pregătesc să vin parcă nu
la un praznic, ci la parastasul identități românești, și deși mi-e teamă să o
spun, dar parcă îndrăznesc totuși să bâlbâi, chiar și la cel al adevăratei
ortodoxii.
Aseara, deși nu am fost de față, în Biserica mea de la
Spitalul T.B.C., am auzit că ea gemea de lume în așteptarea Părintelui călugăr
I., în așteptarea Tainei Maslului, dar mai ales a dezlegărilor de blesteme, farmece
și alte necurății. În același timp, pe lista de înscriere pentru deplasarea
spre Praznicul patriotic al Galei 200 la Sărmaș, erau nume obișnuite, unele și
aceleași. Niciunul în plus sau în minus. Oameni, care obosiți de frica lucrării
farmecelor, a grijilor lumești, a neîmplinirilor matrimoniale, a desfătării
patimilor, au uitat că mai au un nume de român care se strică și o țară care se
prăbușește de atâtea trădări și lașități.
Patimi și trădări peste tot. Politicieni veroși, care mint
poporul și se ceartă urât în fiecare zi. Istorie trunchiată la fiecare pagină.
Tineri dezvățați să mai fie patrioți. Biserici care se golesc la Sfânta
Liturghie. Conducători politici care își dau țara și bogățiile țării pe
comisioane de nimic. Creștini care se ocupă doar de parastase, de curățirea
blestemelor și de căutarea fericirii. Și, parcă printre ei, mă regăsesc și eu, la
fel de neputincios, de egoist, de nevrednic și uneori chiar de lașitate.
 |
| CLOPOTNIȚA SĂRMAȘU |
Da, mă văd foarte slab, așa cum îi văd și pe toți cei care mă
înconjoară. Mai degrabă tentați spre lucruri
lumești decât spre slujirea adevărului. Nu știu cum au atâta timp? Văd credincioși veniți la pomana unei
dezlegări, pentru a își împlini nu știu ce deziderat pământesc. Și suferă, și
nu-și dau seama de ce suferă... Și sunt mințiți, și înșelați, și trădați de cei
cu care se înhaită, dar ei continuă să stea în aceiași prăbușire morală... Văd
oameni cu care mă însoțesc, oscilând între misiune și neputință, neluându-mi
chemările în serios, nedorind parcă să-și “complice” prea mult viața cu cele spre care îi trag. Ba, mai
mult, ca o fatalitate, mulți dintre combatanții mei, își complică inutil viața
cu lucruri mărunte, tocmai pentru a nu fi disponibili la misiune. Pentru că,
diavolul îi cerne, îi cerne, îi cerne mereu. Le dă patimi „de stânga”, sau
promisiuni mărețe “de
dreapta”.
Lumea zace de neputință. Creștinsimul e gol chiar și din
casele noastre. Avem în case atei și oameni fără nici un orizont duhovnicesc. Nu
le pasă. Tutori ce ne învață doar cum să facem case, frați care ne cheamă spre
distracții, prieteni care ne îmbie la patimi, rudenii care ne consideră
exagerați, colegi care ne acuză că nu suntem în ton cu imoralitatea. Vedem,
români care renunță la ortodoxie, mințiți de diavol să fugă spre o lume a
energiilor “din noi”, demonstranțí
care vor să biruiască fără de Hristos. Pentru că vărjamșul ne-a rupt de
rugăciune și nu-l mai vedem pe Iisus Hristos ca Plugar pe ogorul țării noastre.
Durere, boli, fabrici vândute, neam de emigranți, înconjurați de cozi de topor,
de fanarioți pe stil nou, de panglicari, de drogați, de oameni care l-au scos
pe Dumnezeu din istorie.
Frate Părinte Ilie
Vin la tine pe 10 Noiembrie ca la Sfânta Sofia a neamului
românesc. Nu vin pentru un sejur liniștit, și, îi rog pe cei ce nu vin
în 10
Noimebrie la luptă, ca mai bine să stea acasă.
Nu masa bogată. pe care o pregătești și ospitalitatea dumitale minunată, ne aduce pe noi la Sărmașu. Nu! Deși, apreciem omenia cu care te faci încă de pe
acum gazdă luminoasă a evenimentului. Eu vin pentru ca să lăcrimez și să mă
despovărez de urgia prea multor lacrimi. Vin să cânt și să plâng. Vin să-mi
vărs sufletul.Vin pentru România. Vin
pentru Avram Iancu, pentru Mihai Viteazul, pentru Mareșalul Antonescu. Nici mie
nu îmi e frică să-i susțin memoria în mod fățiș. Și, de ce aș face-o altfel?
De ce aș fi laș? Doar pentru că vânduților noștrii
compatrioți naționali li se dă ora exactă de la Wasinghton sau din altă parte? Doar
pentru ca să le fie mai ușor unor străini să ne supună țara? Nu! Eu spun pe
față tot ceea ce simt și tot ceea ce gândesc. Vin pentru neamul meu. Pentru ca, din
lacrimile noastre comune, din acest concert, care presimt că va fi totuși divin, o sută, două, trei sau
cinci sute de oameni să înțeleagă că nu toți suntem morți și inerți. Că
diavolul nu ne-a trecut pe toți în depresie națională și în rezervă. Suntem vii
și de fiecare dată când murim, renaștem și mai puternic. Eu unul, desigur din
vina mea, am murit de nenumărate ori. Dar Maica Domnului m-a înviat tot de
atâtea ori. Și iată, acum îți spun cu dragoste, cu hotărâre și putere: PREZENT!
Ne vedem în 10 Noiembrie la Sărmașu, loc în care neamul românesc trebuie să-și
sărbătorească praznicul învierii sale din morți
Cu drag
Părintele Cătălin Dumitrean
p.s. Cu această fericită ocazie și ALMANAHUL CENACLUL LUMINĂ
LINĂ-GALA 200, o antologie a 200 de manifestări libere, naționale și
nemuritoare.
