joi, 24 octombrie 2013

VIN LA SĂRMAȘU, CA SĂ CÂNT, SĂ PLÂNG ȘI SĂ-MI DAU SUFLETUL PENTRU NEAM!

Scump Părinte, Ilie Bucur
  Acum în prag de Gală 200, rog să mă lumineze Bunul Dumnezeu să îți scriu doar ceea ce se cuvine a spune în fața sfinției tale, a neamului românesc și a viitorului. Mă simt gol în suflet, parcă lipsit de vlagă și de lumina sfintelor nădejdi, văzându-mi neamul cum moare zi de zi câte puțin, mai ales sufletește. Acum, în prag de Gala 200, parcă mă pregătesc să vin parcă nu la un praznic, ci la parastasul identități românești, și deși mi-e teamă să o spun, dar parcă îndrăznesc totuși să bâlbâi, chiar și la cel al adevăratei ortodoxii.
   Aseara, deși nu am fost de față, în Biserica mea de la Spitalul T.B.C., am auzit că ea gemea de lume în așteptarea Părintelui călugăr I., în așteptarea Tainei Maslului, dar mai ales a dezlegărilor de blesteme, farmece și alte necurății. În același timp, pe lista de înscriere pentru deplasarea spre Praznicul patriotic al Galei 200 la Sărmaș, erau nume obișnuite, unele și aceleași. Niciunul în plus sau în minus. Oameni, care obosiți de frica lucrării farmecelor, a grijilor lumești, a neîmplinirilor matrimoniale, a desfătării patimilor, au uitat că mai au un nume de român care se strică și o țară care se prăbușește de atâtea trădări și lașități.
   Patimi și trădări peste tot. Politicieni veroși, care mint poporul și se ceartă urât în fiecare zi. Istorie trunchiată la fiecare pagină. Tineri dezvățați să mai fie patrioți. Biserici care se golesc la Sfânta Liturghie. Conducători politici care își dau țara și bogățiile țării pe comisioane de nimic. Creștini care se ocupă doar de parastase, de curățirea blestemelor și de căutarea fericirii. Și, parcă printre ei, mă regăsesc și eu, la fel de neputincios, de egoist, de nevrednic și uneori chiar de lașitate. 
CLOPOTNIȚA SĂRMAȘU
   Da, mă văd foarte slab, așa cum îi văd și pe toți cei care mă înconjoară. Mai degrabă tentați spre lucruri  lumești decât spre slujirea adevărului. Nu știu cum au atâta timp?  Văd credincioși veniți la pomana unei dezlegări, pentru a își împlini nu știu ce deziderat pământesc. Și suferă, și nu-și dau seama de ce suferă... Și sunt mințiți, și înșelați, și trădați de cei cu care se înhaită, dar ei continuă să stea în aceiași prăbușire morală... Văd oameni cu care mă însoțesc, oscilând între misiune și neputință, neluându-mi chemările în serios, nedorind parcă să-și “complice” prea mult viața cu cele spre care îi trag. Ba, mai mult, ca o fatalitate, mulți dintre combatanții mei, își complică inutil viața cu lucruri mărunte, tocmai pentru a nu fi disponibili la misiune. Pentru că, diavolul îi cerne, îi cerne, îi cerne mereu. Le dă patimi „de stânga”, sau promisiuni mărețe de dreapta”.
   Lumea zace de neputință. Creștinsimul e gol chiar și din casele noastre. Avem în case atei și oameni fără nici un orizont duhovnicesc. Nu le pasă. Tutori ce ne învață doar cum să facem case, frați care ne cheamă spre distracții, prieteni care ne îmbie la patimi, rudenii care ne consideră exagerați, colegi care ne acuză că nu suntem în ton cu imoralitatea. Vedem, români care renunță la ortodoxie, mințiți de diavol să fugă spre o lume a energiilor “din noi”, demonstranțí care vor să biruiască fără de Hristos. Pentru că vărjamșul ne-a rupt de rugăciune și nu-l mai vedem pe Iisus Hristos ca Plugar pe ogorul țării noastre. Durere, boli, fabrici vândute, neam de emigranți, înconjurați de cozi de topor, de fanarioți pe stil nou, de panglicari, de drogați, de oameni care l-au scos pe Dumnezeu din istorie.
Frate Părinte Ilie
Vin la tine pe 10 Noiembrie ca la Sfânta Sofia a neamului românesc. Nu vin pentru un sejur liniștit, și, îi rog pe cei ce nu vin în 10 Noimebrie la luptă, ca mai bine să stea acasă.  Nu masa bogată. pe care o pregătești și ospitalitatea dumitale minunată, ne aduce pe noi la Sărmașu. Nu! Deși, apreciem omenia cu care te faci încă de pe acum gazdă luminoasă a evenimentului. Eu vin pentru ca să lăcrimez și să mă despovărez de urgia prea multor lacrimi. Vin să cânt și să plâng. Vin să-mi vărs sufletul.Vin pentru România. Vin pentru Avram Iancu, pentru Mihai Viteazul, pentru Mareșalul Antonescu. Nici mie nu îmi e frică să-i susțin memoria în mod fățiș. Și, de ce aș face-o altfel?
   De ce aș fi laș? Doar pentru că vânduților noștrii compatrioți naționali li se dă ora exactă de la Wasinghton sau din altă parte? Doar pentru ca să le fie mai ușor unor străini să ne supună țara? Nu! Eu spun pe față tot ceea ce simt și tot ceea ce gândesc. Vin pentru neamul meu. Pentru ca, din lacrimile noastre comune, din acest concert, care presimt că  va fi totuși divin, o sută, două, trei sau cinci sute de oameni să înțeleagă că nu toți suntem morți și inerți. Că diavolul nu ne-a trecut pe toți în depresie națională și în rezervă. Suntem vii și de fiecare dată când murim, renaștem și mai puternic. Eu unul, desigur din vina mea, am murit de nenumărate ori. Dar Maica Domnului m-a înviat tot de atâtea ori. Și iată, acum îți spun cu dragoste, cu hotărâre și putere: PREZENT! Ne vedem în 10 Noiembrie la Sărmașu, loc în care neamul românesc trebuie să-și sărbătorească praznicul învierii sale din morți
Cu drag
Părintele Cătălin Dumitrean


p.s. Cu această fericită ocazie și ALMANAHUL CENACLUL LUMINĂ LINĂ-GALA 200, o antologie a 200 de manifestări libere, naționale și nemuritoare. 

PĂRINTELE CĂTĂLIN- ”EU CÂNT PENTRU TOȚI ROMÂNII CURAȚI ȘI CREDINCIOȘI ȘI NU-MI ÎMPART NEAMUL ÎN ”GĂȘTI” POLITICE!”

- Părinte Cătălin, radioul nostru, care a prezentat sistematic entuziasmul incredibil iscat de aproape nouă ani în jurul Cenaclului Lumină...