AMINTIRI MAI NOI: CENACLUL PENTRU SALVAREA ROȘIEI MONTANA!

Câteva amintiri și un poem. În așteptarea concertului de duminică de la Broșteni. Unde mergem să cântăm și pentru rana noastră, adică Roșia Montana. Ne lipsesc manifestațiile din Piața Mare, dar preferăm să rămânem în duh național. Și îi sfătuim pe toți care protestează pentru Salvarea Roșiei Montana să făcă la fel. Să se roage și vor obține biruință. Să cânte neamul și se vor răscolii toți munții. Să aprindă lumânări și vor veni al lupt toți eroii din morminte... 

SINCER, AM VREA SĂ NE MAI ALĂTURĂM DEMONSTRNAȚILOR DIN PIAȚA MARE
DAR NUMAI CU ICOANELE... ALTFEL, NU EXISTĂ BIRUINȚĂ...
Iertați-ne, dar așa ne e credința...
Așa vom birui...

 acum o peozie de moment și de ultimă oră:

Lumina mea sfioasă, durere grea și veche,

Țăruș care se înfige și fulgerează dealul,

Nu e doar o iubire, frumoasă de pereche,

Ea e de fapt tot cerul, e de fapt, Ardealul.

Și vorba de mă ține, când bucuria tace,

În limba ce suspină și o ascunde valul,

Nu e un esperanto, și niciun leac de pace,

Ea e de fapt durerea, ea ede fapt Ardealul.

De-aș rătăcii în stele, de-aș fi de azi un înger,

Și Dumnezeu să-mi lege de paradis hotarul,

Nu o să uit de-a pururi și zilnic o să sânger,

Că sfânta mea comoară, este de fapt Ardealul.

Să-mi fie cu iertare, de am o bănuială,

Dar mulți în coastă țării împunseră pumnalul,

Și dragostea de glie a devenit banală,

Și astăzi stă pe cruce și țara, și Ardealul... 

POEM SCRIS PENTRU ROMÂNUL MĂRTURISITOR: NELU IVAN!