IUSTINA, SFÂNTA CE A NU A CUNOSCUT
NICIODATĂ CULOAREA “ROZ”!
NICIODATĂ CULOAREA “ROZ”!
Zi de neuitat pentru mine.O şansă mare. Să
fiu la un singur pas de moaştele făcătoare de minuni ale atâtor sfinţi. Iată,
în Biserica Sfânta Iustina, pot întinde mâna şi să ating osemintele Sfântului
Evanghelist Matei, a Sfântului Evanghelist Luca şi a Sfintei Iustina. Tot aici
mai sunt şi relicvele sfinte ale sfinţilor Felicitas, Iulian, Urius şi Maximus.
Mă simt parcă în paradis. Mai ales că e atât de uşor să vorbeşti cu sfinţii… Ei, care te înţeleg mereu. Ei, care te primesc mereu şi e obligă lu cuviinţă şi sinceritate. Ei, care sunt în stare de orice pentru tine...
ALTARUL CU MOAŞTELE SF. LUCA |
Sfânta Iustina a
fost o copilă curată. A crezut într-un simplu şi unic „vis”, cel mai real
dintre toate: Iisus Hristos! Şi de a ceea a murit, pentru că Domnul i-a cerut
aceasta. Necazurile, atunci când le trimite Dumnezeu, sunt de fapt o poruncă a
cerului. Ni se cere să murim, trebuie să murim. Dacă trebuie să suferim, atunci
să suferim. Iar dacă trebuie să iubim, atunci să iubim.
ALTARUL CU MOAŞTELE SFINTEI |
Stau tăcut şi
încerc să mă rog. Se întâmplă cu mine ceva ciudat. Simt că sfinţii stau şi se
roagă împreună cu mine. Apoi, biserica care este enormă, îmi pare un coridor
spre veşnicie. Mă gândesc la inima pelerinilor care trec. Câţi dintre ei nu vor
intra oare în rai? Mai ales că, acum, aici este casa acestor sfinţi, lângă care
ne ducem curajul şi speranţa. Vreau să mă rog pentru mine. Nu ca un semn de
egoism, dar simt că am nevoie. Iar acum, mă uit spre moaştele sfintei.
Ce mare
dar, ce mare iubire… În Padova, locul în care există atâta binecuvântare. Şi în
care, bătrânul preot de la altar, vine cu căldură spre mine şi îmi spune: „
Sunteţi ortodox? Aceasta e soluţia: Rugăciune, rugăciune, rugăciune!”