”Nașterea Domnului contra lui Moș Crăciun? sau CUM ESTE CORECT SĂ ROSTIM? ”Sărbătoarea Crăciunului?” sau ”Sărăbtoarea Nașterii Domnului”?

”Nașterea Domnului contra lui Moș Crăciun? 

sau
CUM ESTE CORECT SĂ ROSTIM? 

”Sărbătoarea Crăciunului?” sau ”Sărbătoarea Nașterii Domnului”?
Corect este să spunem ”Sărbătoarea Nașterii Domnului!” 

De ce?

 Pentru că atunci s-a născut Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care s-a întrupat, adică a luat rup omenesc din Fecioara Maria.
Este nepotrivit să numim sărbătoarea Nașterii Domnului cu numele de Crăciun. 
De ce?
 Pentru că reducem marele eveniment al coborârii din Cer a Domnului nostru Iisus Hristos la o simplă poveste. Căci numele ”Crăciun” vine de la o destul de plauzibilă legendă conform căreia Maica Domnului și Dreptul Iosif s-ar fi adăpostit în Viflaem, în ieslea unui oarecare Crăciun. Iar despre acest Crăciun se spune că el însuși a fos tun om foarte rău la suflet, că nu a acceptat cazarea oaspeților în casa sa, ci doar în grajdul cu animale.

CUM APARE FALSUL!   
Societatea a sentimentalizat la maxim sărbătoarea Nașterii Domnului, până la a scoate din ea orice semnificație teologică, eludând ideea principală pentru care a venit Iisus Hristos în lume, adică aceea de șterge păcatele noastre. Corifeii falsei inspirații au denaturat intenționat sărbătoarea creștină, folosindu-se de un artificiu sentimental, dar evident viclean. Au scos de sub obroc această legendă, care repet nu are documentariere clară istorică, deci poate fi doar o invenție a unui om, și de aici au exaltat ideea unui anumit Moș Crăciun care devine bun și generos, mai ales cu pruncii. Ceea ce nu este rău, în ideea de a dărui, dar distrage atenția de la ceea ce de fapt s-a întâmplar cu adevărat, faptul că Dumnezeu însuși devine om, ca să lupte cu firea noastră cuprinsă de patimi.

SENTIMENTALISMUL ÎNVINGE ADEVĂRUL!
Dornici de bucurii, avizi după sentimente, oamenii nu mai cred în realitatea ”Întrupări”. Sau nu-i mai acordă atenția cuvenită și se mulțumesc cu ”povești” dulci și drăguțe la vedere. De aceea sărăbătoarea din 25 decembrie a devenit doar o grilă comericală, bine exploatată mai ales de patonii magazinelor de jucării, în general necreștini. ”Moșul” a devenit un pretext de a sărbători ”ceva”, adică un înlocuitor al adevărului, fără drept de apel. Căci cine se poate azi lua la trântă cu ”Moș Crăciun”? Cine poate azi trăi Nașterea Domnului fără pom, fără daruri, fără ideea de Moș Crăciun? Omul poate trăi Nașterea Domnului fără rugăciune, fără Sfânta Liturghie din ziua praznicului, dar nu poate trăi fără aceste surogate sentimentale. Pentru că însăși viața omului nu mai este o căutare a veșniciei, ci doar o supraviețuire ”dulce” și ”sentimentală”.

CUM M-AM BUCURAT FĂRĂ ”Moș”
Desigur, am fost și eu copil și m-am bucurat foarte mult de acest frumos ”Moș Crăciun”. Pe care nu-l reneg atâta vrem cât el rămâne în limitele sale. Dar nu l-am socotit prioritar și esențial în trăirea sărbătorii. L-am considerat cel mult o anexă idilică, de care este câteodată nevoie, la ceea ce ar putea fi numit ”decorul sărbătorii”. Și atunci când ”Moșul” nu a fost prea ”generos” cu mine sau cu cei dragi, am considerat că Sfânta Biserică îmi oferă adevăratul dar al sărbătorii: Sfânta Liturghie, colindele, etc.

”MOȘUL” TRANSFERAT DIN ȚARA SFÂNTĂ ÎN ALASKA
Mai nou ”Moșului” i s-a luat și dreptul de a fi fost posibil locuitor al Țării Sfinte. Americanii l-au transferat cu ”sediu” cu tot prin Alaska, păstor de reni, tocmai ca să desacralizeze total semnificația sărbătorii. Ei vor să se uite de Iisus că ar fi Dumnezeu, că ar fi fost Mesia. Cum se știe evreii nici astăzi nu acceptă faptul că Mesia a venit. Evreii practicanți, atât cât mai sunt și ei, încă îl așteaptă, iar despre Iisus Hristos spun că a fost doar un simplu profet. De aceeal-au și răstignit acum 2000 de ani, tocmai pentru că s-a numit Mesia. Astăzi, nu i se neagă lui Iisus existența istorică, dar despre el se spune că a fost doar un ”om” cu ceva calități mai deosebite. Dar nu Dumnezeu. Cum marea majoritatea a evreilor sunt patroni ai marilor fabrici și magazine de jucării, este de la sine înțeles că promovarea unui mit fals vizavi de Nașterea Domnului înseamnă o apologie mozaică de demonstra că Mesia încă nu a venit. Și atunci, cu viclenie, profitând de faptul că omul culege din ”marile sărbători creștine” doar aspectele sentimentale, adică o masă îmbelșugată, un dar etc, promovarea lui ”Moș Crăciun” este esențială pentru teologia lor. Și deci, pentru a lupta împotriva dumnezeirii lui Isus Hristos.

CE A MAI RĂMAS DIN ”CRĂCIUN”?
Ce este astăzi se cunoaște. ”Crăciunul” este orice numai sărăbtoare creștinească nu e. La colindat nu mai merg copiii, dat adulții colindă la ”chefuri”, alcolizați de un sentiment ”pro-creștin”.   Ajunul, zi altfel sfântă în care se ține post negru, a devenit un fel de praznic gastronomic, rupând curățenia postirii tocmai pe malul ei, adică cu câteva ore înainte de Sfânta Liturghie de sărăbătoare. Pentru că, de fapt doar la sfârșitul Liturghiei din 25 decembrie, conforma canoanelor noastre, se dezleagă postul. Din păcate, unele tradiții neliturgice românești, admise de un sacerdoțiu nepregătit teologic, a cultivat idea că la colindat să se mănânce în ”Ajun” htrană ”de dulce”. o găselniță diavolească, care-l face ferict pe Satan în fața lui Hristos, tocmai pentru că îi face pe creștini, după săptămâni de post ca se înece la mal. Dersigur, colindele românești vorbesc că la colindat e o bucurie să primești ”colaci, covrigi, mere, cârnați” , dar aceste prinoase primite de colindători, să nu uităm că erau mai întâi sfințite la Sfânta Biserică în ziua Nașterii Domnului și abia apoi consumate.

Desigur, ceea ce scrieeu sunt adevăruri greu de înțeles pentru omul de astăzi, Desacralizat puternic, creștinul are tendința de a se inflama la orice adevăr, mai degrabă decât a face ordine în viața sa spirituală. Creștin doar cu numele, omul de azi alege doar ceea ce-i convinde din sărbători, adică ”efectul” practic al unor detalii siropoase legate de orice eveniment religios. Asistăm de fapt la o desfințare a sărbătorii, la negarea virtuților ei, la scoaterea lui Dumnezeu din istorie.

PARINTELE CATALIN