Cronica Concertului de la Mihalț

„Colind frumos din cer ajuns!”

         Ziua de 27 decembrie, cea de a treia zi de Crăciun, fiind și ziua sfântului Ștefan, pe noi cei din cenaclu Lumină lină, ne-a aflat pe drum, la chemarea părintelui Cătălin Dumitrean, am urmat calea colindului ajungând în frumoasa comuna Mihalț din județul Alba, în componența căreia intră satele: Mihalț, Obreja, Cistei și Zărieș.  Pornind precum Magii de la Răsărit urmând steaua ce li s-a arătat spre peștera unde s-a născut ”cel fără de început”, Domnul nostru Iisus Hristos – logosul întrupat al omenirii și întregului univers. Cenaclul Lumină lină, în cei 9 ani de existență are la activ mai bine de 460 de spectacole devenite prin cronicile alcătuite,  istoria unui timp dedicat redeșteptării năzuințelor de mândrie națională, libertate și neaplecare de grumazuri, iubindu-ne țara mai presus de orice altă iubire, având acea neostoită dorință să ajungă la inimile românilor. 

De la înființarea cenaclului și până în prezent, în fiecare an sunt organizate în jur de 50-60 de spectacole pe întreg cuprinsul țării. Timp  în care membri cenaclului într-o frățietate creștinească demnă de urmat, preamăresc pe Dumnezeu, a Lui Fiu și Preacurată Maică iubitoare și plinitoare de rugăciune, neuitând nicio clipă despre menirea noastră, aceea de a preamării slava puterii și bunătății puterilor cerești. Cântecul patriotic,  iubirea de neam și de glie, aducerea aminte atâtor știuți și neștiuți eroi ai neamului nostru românesc întregește setea de dăinuire a tot ce avem noi românii mai curat și mai scump. Prin cântec ”ne-aducem aminte” de neuitații de-a pururi eroi, cei care prin eroismul de care au dat dovadă de-a lungul istoriei au devenit stâlpi de nădejde pe care se sprijină cu tare multă nădejde întreg neamul românesc. Așa se face, pe unde mergem în țară cât și în comunitățile de români din străinătate suntem primiți cu dragoste și multă iubire, sutele, uneori miile de oameni aflați în incinta unor stadioane cu ocazia Zilelor  orașului sau comunei, fie că suntem în sfintele biserici, fie concertând în aer liber, urcând pe scenele atâtor spectacole, fără înregistrări prealabile în care să fi pus să dai din gură ca pitpalacul, avem acea trăire lăuntrică prin care  ajungem la inima celor ce ne ascultă, prin cântec, prin poezie, frumoasele pricesne de o încărcătură emoțională aparte, prin adresare directă și nemijlocită, ne cuminecăm deopotrivă sufletele precum o sfântă rugăciune îndreptată spre naltul ceresc. Având moto pe frontispiciu spectacolelor enunțul părintelui Cătălin –coordonatorul cenaclului ”Ducem lacrimile Maicii Domnului în inimile oamenilor purtăm în căușul inimilor dorurile românilor înspre cer, doar, doar, doar, vom simți din nou Învierea poporului Român!” Ultimul popas din anul acesta l-am făcut în comuna Mihalț, unde în fața unui impresionant număr de localnici, înainte de urcarea noastră pe scena căminului cultural, am avut prilejul să  ascultăm  o seamă de colinde interpretate de preoții ce alcătuiesc corul protopopiatului Ortodox din Blaj, urmat de corul elevilor Școlii gimnaziale ”Ion Breazu” din localitate, având posibilitatea să-i  ascultăm interpretând colindele: Bună seara gazdă aleasă, E ajun de Crăciun, Dalbe flori, Vin colindătorii, Strălucește o stea frumoasă, duiosul colind ”Afară ninge liniștit, pe versurile poetului George Coșbuc, admirând mai apoi jocul tinerilor din Ansamblul ”Banul Mihalcea” din Mihalț condus de mai tânărul instructor Rareș Bobițan Locuitorii Mihalțului avându-l în mijlocul lor pe ing. Ioan  Mihălțan – președintele Asociațiunii ASTRA ”Timotei Cipariu” Blaj.  Programul artistic al cenaclului Lumină lină, s-a pliat în mare parte pe colind,  preamărind  Nașterea pruncului Iisus. Versul armonios al colindului, poezia, cântecul patriotic au fost la ele acasă, avându-l aproape de inimă pe neobositul părinte Doru Gheaja, cel care, ca de fiecare dată întregește în mod fericit o sfântă zi de Sfânt Ștefan, dedicată iubirii de Hristos și de țară. Pentru noi părintele Doru Gheaja, ca membru deplin și incontestabil a cenaclului Lumină lină,, este istoria noastră, viața noastră, identitatea noastră prezența domniei sale în concerte, este covârșitoare, fiind așteptat și primit cu drag și respect în toate locurile unde ne purtăm pașii. Părintele Doru Gheaja este depozitarul tezaurului muzicii bisericești, a cântecului patriotic, dar  și cel folcloric, înainte de preoție și-a început activitatea pe tărâmul artistic, încă de tânăr, a făcut parte din ansamblul Regiunii Brașov, iar ulterior a intrat în Ansamblul profesionist de cântece și jocuri ”Mureșul” din Tg Mureș.

 Așa cum părintele Cătălin, nu rareori amintește ”cântecele patriotice sunt soluțiile naționale la problemele de astăzi a României ”de-românizate”, o Românie dezbinată, sperând că măcar cu aceste cântece dacă rămânem, sufletul nostru și liniștea pe care o căutăm să ne inunde precum lumina soarelui pe cereasca boltă a lumii” Dând glas colindelor;

„Din cer senin, un cor divin

Se-aude lin cântând

Păstori cu har pe culmi apar

Albi miei în dar ducând…

magistral interpretat de Romică Harsany – prietenul nostru al fiecăruia dintre cei ce compunem cenaclu, având sprijinul la refren a spectatorilor Mai apoi cântecul „Rugă pentru părinți” poem scris de regretatul poet Adrian Păunescu, omagiu  adus părinților plecați prea-devreme în lumea dincolo de necuprinderi

„Enigmatici și cuminți

Terminându-și rostul lor

Lângă noi se sting și mor

Dragii noștri, dragi părinți

Cheamă-i Doamne înapoi

Că și-așa au dus-o prost

Și fă-i tineri cum au fost

Fă-i mai tineri decât noi…

 Cântec  interpretat de Marius Catalan, cum numai el știe să o facă. Mai apoi prietenul nostru al tuturora Sorin Popa cu a lui colind  cunoscut:

 ”Oile toate-o zbieratuu

Florile sunt dalbe

Păstorii le-or auzitu

Florile sunt dalbe

Jos la ele-or coborâtu

 Florile sunt dalbe…”

 Urmat de colindul ”Sculați gazde nu durniți”

 „Sculați gazde nu durniți

Vremea e să vă treziți.

 Casa să vi-o aranjați

Flori de măr,

 Și masa s-o încărcați

Flori de măr…”

 Iar colindul ”Sara Crăciunului nost” a venit precum o aripă de înger cuminecând aerul sărbătoresc prin glasul impetuos a părintelui Cătălin Dumitrean, completat atât de armonios de glasul  părintelui Alexandru Dănilă:, prin colindul ”La căsuța unde neaua-i până-n tindă”

„La căsuța unde neaua-i până-n tindă

Vine Fiul dulce, singur și colindă

Leru-i, Doamne ler, Eu cu drag din cer

Vin pe orice ger,lângă cel stingher

Leru-i, Doamne ler…

Lângă gemul unde lampa nu se-aprinde

Vine Fiul dulce, singur, să colinde…”

Așa cum ne spune părintele Cătălin, ”noi vorbim despre România noastră, despre măreția ei din păcate  doar în cântece, pe când astăzi 70% din ce aveam odată ca bogății, ca pământuri mănoase, le-am risipit străinilor, iar bieții noștri eroi, în frunte cu Ștefan Cel Mare și Sfânt și până la Eminescu, încep să moară odată cu noi” amintind despre poemul prin care ne cântăm limba  Doina Lui Eminescu, poem ce a văzut lumina preacurată a zorilor redeșteptării noastre în anul 1984  odată cu acel spectacol memorabil al Cenaclului Flacăra, la Reghin,  aprobarea obținută de Adrian Păunescu ca această poezie să-și afle loc în inimile oricărui român.  De atunci acest poem precum o rugăciune, a putut să-și recapete strălucirea, aura-i nepieritoare. Martor ocular acelei întâmplări fericite a fost însuși părintele Doru Gheaja. Știind, astăzi tinerii noștri, nu rareori mamele atâtor copii pleacă în bejenie în țările altora, făcând asistență socială pe când, copiii rămași acasă le duc dorul, iar părinții noștri în vârstă cuprinși de boli și neputință, ne mor cu zilele uitați de cei ce ar trebui să le fie aproape, și acest lucru nu din vina lor, ci din indolența acelor politicieni ce ne mint cu nerușinare, aducându-și aminte de noi, în pre-lunile și zilele dinainte de alegeri. În rest tristețe și neputință cât cuprinde strigătul disperat și neauzit atâtor nevoiași. În timpul acesta sărbătorim, ne risipim bruma de bani ”cămătăruiți” din impozite, accize și biruri, pe tot felul de lucrări,  la cine știe ce proiecte de autostrăzi care dau bine pe hârtie, dar neterminate vreodată. Ce centenar fără Basarabia?  O sărbătoare bezmetică  în care banul public a făcut ca spectacolele ținute în lanț cât și alte proiecte hilare dedicate acestei zile istorice a ”păpat bani” cât o autostradă între Tg. Mureș și Iași. Dar cui îi mai pasă, punându-ne fireasca întrebare, cum să sărbătorești ceva, ce nu mai este? Mai este România ”Dodoloață”, năzuință împlinită în acea zi de 1 Decembrie din anul 1918. Basarabia soră, frumoasa Bucovina, mai este a noastră? Lacrimile acestor provincii curg pe obrazul atâtor români risipiți în Siberii. Și noi tăcem , să nu se supere vecinii noștri, să nu se supere rusul, sau  vreo altă țară vecină cu veleități hegemoniale unor, de tristă amintire, imperii apuse. Avem parte de o Europă în care unii stau la masa bogaților iar alții adunând firimituri căzute de la masa acestora, mulțumindu-se și cu atât. Ajută-ne Doamne și dezlipește de pe retina minții atâtora ce spun că ne vreau binele și ne arată calea spre lumina adevărului prin însăși generația nouă de copii, de tineri ce bat din pacate la porți închise, nu ne lăsa pe mâna risipitorilor și-a  vânzătorilor de țară, ajută-ne să ne recăpătăm demnitatea și mândria de altădată. E singura noastră șansă, văzând cât de pregnant se abat stihiile răului peste întreg neamul românesc. Astfel se duce ”de-a râpa” toată lucrarea acestor părinți care lucrează și numai ei știu cum și în ce condiții, să-și întrețină rostuirea familiei. Bisericile, locașurile de cult ridicate, nu le ducem cu noi în mormânt, ele rămân ca mărturie dând slavă Lui Dumnezeu, sunt făcute să întărească credința, să întărească comunitatea,  ducem cu noi faptele noaste, acelea vor fi vama cerută la porțile împărăției Lui Dumnezeu. Am ascultat poemul dedicat limbi noaste române ”Pentru ea”a poetului Grigore Vieru, pus pe muzică de regretatul  Aldea Teodorovici

 „Pentru ea, la Putna clopot bate

Pentru ea, mi-i teamă de păcate

Pentru ea, mi-e bolta mai albastră

- Pentru limba, pentru limba noastră…”

 La Mihalț, am avut parte de o zi binecuvântată, nu ar fi fost așa de frumoasă fără inițiativa părintelui paroh Adrian Popârlan, fără sprijinul primăriei, a consilierilor locali, dascălilor și nu în ultimului rând a domnului primar Flavius  Breaz, cel ce poartă destinele întregii comune, în calitatea sa de primar aflat la al treilea mandat, odată cu alegerile din 2008 și până în prezent. Cel care pe tot parcursul concertului alături de locuitorii comunei ne-au fost aproape, au trăit  emoția iubirii de neam și de țară, pregustând din frumusețea înălțătoare a colindului. Legat de lucrările avute în plan și cele finalizate sau în curs de finalizare este vorba de infrastructura localității cu satele arondate, cu mândrie ne spune, aproape de 90 % sunt finalizate lucrările la: apă, canalizare, stația de epurare, cămine culturale. Este vorba de un proiect în derulare pe fonduri europene axat pe dotarea căminelor culturale, dotarea acestora,  cât și, construcția unei noi grădinițe pentru aproape 100 de copii, cu masă asigurată și program prelungit. Potrivit primarului Flavius mai sunt de realizat unele lucră la finisaje, de construit  unele rigole , poduri, podețe, ba chiar s-a construit și o biserică, lucruri de care o comunitate bine închegată are nevoie. Așa se face, la Mihalț, am întâlnit oameni harnici și inimoși puși pe fapte mari,  care duc mai departe tradițiile , obiceiurile, o comună în plină dezvoltare și afirmare ceea ce poate face cinste oricărui edil.

                                                                                                         Vasile Luca