Iată dragi
prieteni, dragi cititori ai acestei pagini se apropie cu paşi repezi ziua Sf.
Ioan
Iacob, care ne aşteaptă la închinare, ne priveşte cu drag din icoană, ne
binecuvântează şi ne tămăduieşte.
Cu siguranţă majoritatea ştiţi, dar se cuvine să
amintim şi pentru cei ce nu ştiu că Sf. Moaşte
ale Sfântului Ioan Iacob au fost descoperite
întregi.
Cuviosul Ioan parcă
dormea. Avea trupul întreg neatins de stricăciune, la fel și hainele și
veșmintele cu care era îmbrăcat, toate erau așa cum au fost puse, parcă era pus
în mormânt chiar atunci, fără nici o schimbare a înfățișării lui. Mâinile,
picioarele, fața, schima, epitrahilul, încălțămintea, toate erau neatinse. În
picioare avea niște bocanci care erau așa cum a fost încălțat atunci. Hainele
nu erau atinse de fel și culoarea schimei și a epitrahilului era ca și nouă.
Când Sfântul Ioan
Iacob era în viață veneau mulți beduini bolnavi, ori pelerini ce se îmbolnăveau
în drum spre mănăstire și numai cât punea mâinile pe ei se ușurau de dureri și
în scurt timp se vindecau. Despre acestea povesteau beduinii musulmani care
l-au cunoscut și îl numeau doctorul mănăstirii.
Multe vindecări
face Sfântul şi în zilele noastre, pentru cei ce vin şi se închină cu credinţă!
Pe când
Sfântul Ioan Iacob era la peșteră, într-o noapte pe la miezul nopții, au venit niște evrei cu
lanternele aprinse care căutau prin peșterile unde odinioară au trăit sute de
pustnici. Aceștia răscoleau și săpau căutând obiecte vechi de patrimoniu.
Nu departe de
chilia Sfântului Ioan Iacob era o peșteră în care erau așezate zeci de cranii
și sute de oseminte ale Sfinților Părinți ce s-au săvârșit în peșteri. Când
jefuitorii se apropiau de această peșteră, Sfântul Ioan Iacob le-a văzut
lanternele și i-a auzit plănuind ceea ce intenționau ei să facă.
Atunci, Sfântul
Ioan Iacob cu mâinile ridicate la Cer a strigat: Oare vei lăsa, Doamne, pe cei fără
de lege să tulbure liniştea aleşilor tăi?,
şi mare minune s-a întâmplat căci pe loc s-a prăbuşit muntele astupând gaura de
intrare a peşterii, iar jefuitorii au fugit îngroziţi, căzând în fundul
prăpastiei, de unde, răniţi fiind, cu greu au ieşit şi de atunci nimeni nu a
mai putut deranja liniştea acelor sfinţi. Aici s-a împlinit cuvântul Domnului
că: Dacă veţi avea credinţă numai cât un bob de muşar veţi muta şi munţii.
Sursa: cuvântul -
ortodox