Recuperăm din inimă versuri și omagiem Ardealul. Tocmai acum când ne pregătim de noi turnee, după ce am gustat și din cupa străinătății, mi-e tare dor de un concert în Ardeal. Cu oameni blânzi, cu bunicuțe ce varsă lacrimi în năframă, cu voi, toți, prietenii mei... Cenaclul Lumină Lină..
(Părintele Cătălin)
GÂND BUN
Pustnicul coboară în vârful serii,
Și va bate clopotul din deal,
Să se aprindă în inimă vecernii,
În truditul meu și blând Ardeal.
Veșnicia parcă ne cuprinde,
Făt-Frumos revine pe un cal,
Demnitatea vieții nu se vinde,
În frumosul meu și bun Ardeal.
M-am îndrăgosti de-un crin în șoapte,
Barca lumii mi-a rămas pe mal,
Rugi de dor aprind în orice noapte,
Și iubesc în templul meu, Ardeal.
Stelele în căciulă se adună,
Îngerii se pregătesc de bal,
Sfânta mea lumină se cunună,
Pe-o troiță plânsă din Ardeal.
Nu se pleacă fruntea strămoșească,
Mai avem în noi un ideal,
O icoană veche românească,
Să pictăm pe sticla în Ardeal.
Nu se pleacă fruntea strămoșească,
Mai avem în noi un ideal,
O icoană veche românească,
Să pictăm pe sticla în Ardeal.
Datine de milă cheamă sfinții,
Suferinți se duc precum un val,
Va rămâne cerul și părinții,
Dumnezeu se întoarce în Ardeal.
11 iulie 2017