CUVÂNT DE SÂMBĂTĂ
Nu știu dacă mi-am slăbit puțin exercițiul scrisului, dar cu siguranță că am inima la fel de viguroasă pentru a vă scrie două rânduri, pentru a iubi cenaclul nostru și pentru a pregăti în tihnă viitoarele concerte. Dacă am scris mai puțin, dacă ați intrat mai rar pe acest blog, nu e un capăt de țară, dar tare mult mi-aș dori ca, să mai scrie și alții pe acest ziar virtual, care întreține un mit, un ideal, un reper de viață jertfitoare. Pe unii colegi și prieteni i-am mai rugat să o facă, pe alții îi rog chiar acum, să mai caute un text frumos, un sfat, o pildă, un gând etc.... Totul e să luați legătura cu Ștefan și să postați cum vă învață el, altfel popularitatea paginii scade, lumea intră o zi, două, trei și dacă nu găsește ceva a patra zi nu mai intră...
Cred că blogul e mai firesc decât facebookul și are mai multă esență morală. Iar cenaclul nostru nu înseamnă numai scenă, el există datorită iubirii, prieteniei și credinței în Iisus Hristos. Acest cenaclul e lăsat de sus să fie așa de frumos cum este și de aceea puneți fiecare umărul ”la greu”, ca să îl facem strălucitor. Un coleg îmi spunea că el nu poate intra pe blog niciodată de pe telefon și cred că avea dreptate, dar hai să ne învăță unii pe alții să intrăm pe blog pentru că este cartea noastră de vizită, ecoul pe care misiunea noastră îl lasă dincolo de concerte și fundația care uneori poate da temeinicie viitoarelor acțiuni... Când vrei ceva nimic nu e imposibil...
Hristos spunea că ”cine mă iubește păzește poruncile mele”. Îmi permit în smerenie să-l parafrazez și să spun că \cine va citi aceste rânduri va face ceva concret ca dorința să-mi fie auzită... Cine...
Acum mă pregătesc pentru un drum lung în străinătate. Necesar și firesc. Voi încerca să mai scriu și eu, poate că aveți nevoie și poate că vă face bine. Maica Domnului să nu vă lase să cădeți în ispite și să vă dăruiască multă credință! Amin!
Părintele Cătălin
