Duminică ne-am trezit senini. Gata pregătiți pentru Sfânta
Liturghie. Ne-am așezat în mașini și din nou am străbătut Chișinăul privind
intens spre marile bulevarde ale metropolei. Ne-a lua cam 45 de minute până am
ajuns la Sfânta Biserică, deși era duminică dimineața și circulația părea mai
aerisită. Parcuri peste tot și piațete cu statui. Oamenii ieșiseră la târg,
căci pe trotuare se înghesuiau mici comercianți, în fapt cetățeni din lumea
simplă a Chișinăului care-și vindeau obiectele de valoare din casă. În
contrast, magazine de firmă, aceeași nebunie ca și la noi, cu mari concerne
mondiale venite să-și desfacă produsele în fostul bloc teritorial comunist.
...
Privesc din camera hotelului pe geam. O zi cenușie la prima vedere. Seamănă mult Chișinăul cu starea din sufletele noastre. Suflete nedefinite. Mă gândesc că cel mai mult în viață mi-a displăcut lașitatea celor pe care i-am cunoscut. Imposibilul de a trece peste câteva veleități egoiste, adică supraviețuire, câștig de bani pentru o pâine, fuga după laude. Când am plecat cu Cenaclul meu la drum mi-am dat seamă că oamenii nu au de fapt niciun ideal. Că unii doar mimează ortodoxia, duhovnicia, dragostea de Maica Domnului, de popor etc. Altfel nu ăi înțeleg de ce nu au putut rămâne fideli acestei armate de eliberare sufletească care este cenaclul. Eu nu m-am oprit nici bolnav, nici lovit, nici slăbit de atâtea lovituri și sunt 
Chișinăul îmi pare trist, un fel de paradis pierdut din mâinile lui Dumnezeu. Oamenii se plimbă pre trotuar parcă teleghidați. Sunt parcă ca niște ființe minuscule, fără orizontă, fără măreție, obligați să supraviețuiască într-o cușcă puțin mai mare... Dar, fiecare va muri într-o zi și oare ce-i v spune lui Hristos?
...
La Biserica Sfinții trei Ierarhi simțim ceva deosebit, poate
un plus evlavie sau chiar emoția românilor care își percep frații de Peste Prut, așa cum sunt ei acum ”față către față”. Privim spre părinții care slujesc,
gazdele noastre și vedem în gesturile lor multă dragoste de Hristos. Este
esențial să fi român, este unic să fi ortodox. Părintele Doru Gheaja ne simte
starea de
...
Aleg la priceasnă pe Părintele Mărcuș, pe Romică și pe
Părintele Doru să realizeze un recital frumos. Fiecare își dă măsura talentului
și oamenii încep să lăcrimeze în valuri. Echipa este puternică. Cred că acum
cenaclul nostru are cel mai consistent lot din toată istoria sa. Și au trebuit
să treacă 386 de concerte...
...
Am o stare tremurândă. Mă gândesc că poate nu vor veni prea mulți români la concert. Mi-e dor de Vieru, de soții Teodorovici, de Adrian Păunescu. Ce-o fi fost atunci și în inima lor. Atunci când la Chișinău unii se bucurau la cântecele lor și alții le cereau moartea... Of. țară, ce greu e să te întoarcem acasă... Da...acasă...
...
Mergem la masă. Intru în transă pentru concertul de seara.
Parcă aș avea nevoie de un duhovnic să-mi spună ceva. Simt o ușoară agitație în
mine. Un fel de sentiment incoerent. Parcă și o temere. Azi noapte am visat greu
că ceva nu funcționa. De mic copil doresc să ajung în Basarabia, de tânăr cânt
Basarabia, iar acum sunt în Basarabia... Am impresia că totuși
Vorba lui Labiș: ”Mănâncă și plâng... Mănânc...”
