marți, 29 noiembrie 2016

DUPLEX DE CONȘTIINȚĂ ROMÂNEASCĂ LA SÂNGIORGIU DE MUREȘ ȘI ȘEICA MICĂ

SÂMBĂTĂ 26 NOIEMBRIE

Drum spre Sângiorgiu de Mureș. Cotim pe dealurile Târnăvenilor. Mașina pare să simtă starea de spirit limpede și cutezătoare a membrilor cenaclului. De fapt suntem mai multe mașini, îmbarcați ca pentru un nou asediu sau o nouă aventură spirituală. Ce simplu scriu acum, sau poate tot mai greu, căci fiecare concert ce vine înseamnă o luptă și o biruință în fața problemelor neamului românesc.
Și iarăși vale, iarăși deal, spunem trăind splendorile unei zile de sâmbătă superbe în care regăsim curajul mărturisirii. Suntem cu Nelu Ivan, cu Romică, cu Sorin Popa, Andrei, cu alții, iar mâine urmează să vină și ceilalți, grupul de mucenicie frumoasă, mereu jertfit prin cântec pe altarele ortodoxiei românești.
...
Intrâm în Târgu Mureș. Ne rătăcim puțin, apoi revenim pe traseu și la intrarea în Sângiorgiu iată-l pe Părintele Eugen așteptându-ne cu emoție. Îmbrățișări calde. Părintele este un om de mare calitate sufletească, un preot curajos și eficient în enoria sa. Nu a stat mult pe gânduri când i-am propus, acum două luni, ca să realizăm această manifestare cu Cenaclul Lumină Lină. Acum, iată-ne în fața faptului împlinit. Și ne simțim atât de bine.
...
Bisericuța este mică, aflat-o într-o casă, dar are mult har. Nu spațiul însă contează, cât inima acestui loc. Și iată-ne închinându-ne cu evlavie în fața icoanelor pe sticlă, piese excepționale de artă creștină,care împânzesc până la refuz  sfântul altar. Lăsăm mașinile în curte și ne împărțim pe la gazde. Suntem tratați cu multă ospitalitate și închei seara îngenunchiat, făcând rugăciunile de seară alături de stăpânii casei. Adorm liniștit, de parcă m-aș afla chiar în pridvorul raiului.

DUMINICĂ 27 NOIEMBRIE

De dimineață încă bisericuța geme de oameni. Este o atmosferă liturgică deosebită. Sosesc și
ceilalți colegi, și Părintele Doru Gheaja și suntem cu toții plini de entuziasm. Lumea fibrilează, așteptând concertul, dar mai întâi ne dăruim total momentului de rugăciune. Și fiecare simțim în suflet ceva cu totul și cu totul aparte. Bucuria se înmulțește prin apariția fratelui Ovidiu, membru mai vechi al Cenaclului Lumină Lină. Este o surpriză cu totul și cu totul deosebită. Mi-era chiar foarte dor de dânsul. Mie și colegilor din cenaclu.
...
Concertul are priză la public. Mureșenii sunt buni români. Tresară la fiecare piesă muzicală și aplaudă cu putere. Împletim colindele cu cântecele naționale. Vorbim cu oamenii și le explicăm mai bine demersul nostru misionar, iar pe fața lor observ bucurie. Sunt chiar surprinși de ceea ce se petrece lângă dânșii. Unora parcă chiar că nu le vine să creadă că asistă la un astfel de moment patriotic. Ne dăm și noi toată energia ca să iasă bine momentul. Nu mai spun că Părintele Eugen se află parcă în stare de extaz. Cântă alături de noi și își privește cu dragoste credincioșii. Cântecel curg ca din valuri de mare, astfel că abia la ora 14 reușim să ne oprim. Și purtăm toți o stare de aleasă fericire.
...
Ne despărțim greu se Sângeorgiu. Drumul spre Șeica Mică pare lung. Noaptea coboară încet peste căile noastre. Stăm la barieră aproape de Blaj, apoi socotim că suntem în întârziere, dar părintele din Șeica ne spune la telefon că nu e nicio problemă deoarece lumea ne așteaptă. Și nu mică ne este mirarea când ajungem la destinație și vedem o bisericuță plină de lume. Mulți
copii, chiar și tineri și credincioșii obișnuiți ai satului.
Intrăm în viteză. Descărcăm din nou aparatura. Punem stativele, boxele, stația, face probe scurte de microfon și gata, putem începe... Și o facem în forță: LA TINE VIN MĂICUȚĂ! Iar lumea prinde pulsul melodiei și începe să cânte la unison. Extraordinar de frumos e totul. Lumea cântă, noi cântăm, alegem piesele pe loc, mai ales pe cele care ar implica reacția publicului și nu greșim. Între timp ni s-au alăturat și Părintele Alexandru și Părintele Nicu Vlad. Suntem o echipă frumoasă și chiar unică.
...
Credincioșii din Șeica au o inimă mare. Mă provoacă să fiu plin de energie în fața microfonului. Îi provoc și eu, abia de mai au timp să se așeze pe scaun că alt cântec îi ridică în picioare.  Este un spectacol complet. Un mare concert al Cenaclului Lumină Lină tocmai se realizează. Și unde? Nu în București, nu la Craiova, nu la Cluj, ci aici, la Șeica Mică, unde oamenii sunt extraordinari. Deci, imposibil ca să nu reușim să ne autodepășim. .
...
Plecăm din Șeica cu gânduri pline de iubire. Drumul spre casă pare blând, curat și misterios. În Ardeal se simte mai mult ca oriunde în lume fiorul viu la veșniciei. Iar noi suntem soldații de elită al sfântului destin românesc. Ce șansă, ce onoare și câtă splendoare!