 |
| Amintire din Marea Galileii-cu P.S Timotei -Episcop-Vicar |
Simt un mare dor de concerte. Scriu din Veștem, undeva aproape
de Sibiu și mă gândesc la faptul că încă mai am multe de oferit poporului meu.
După ce am fost în Țara Sfântă sunt parcă un alt om. Văd altfel unele lucruri,
mă simt mai responsabil față de neamul meu și nu mă mai tem de blazare. Of,
pacoste mare oboseala psihică pe care o invocăm mai mereu noi românii.
Vorbesc seară de seară cu Părintele Doru Gheaja și mă simt
extraordinar de bine. Ca un bunicuț, sfinția sa mă încurajează mereu și îmi dă noi aripi de speranță.
Mă tot întreb, cum oare poate omul acesta, la aproape 75 de ani ca să reziste
în asemenea mod. Mereu gata de jertfă, oricând dornic să fie pe scenă și în
slujba neamului. Răspunsul e evident unul singur: PRIN CREDINȚA ÎN DUMNEZEU...
Am întâlnit oameni obosiți la nici 50 de ani. Ca și cum
viața și dăruirea ar semăna cu cariera efemeră a unui fotbalist. Semeni care îmi spuneau laconici: NU MAI POT PĂRINTE! I-am plâns și mi-am dat seama ce lipsă de credință
e inima lor. Mai ales că diavolul se joacă zilnic cu mințile noastre și ne
spune mereu aceleași și aceleași minciuni: GATA! RETRAGE-TE!
În fapt, comedia umană se joacă doar pe teritoriul minții.
De aici încep temerile. Iar frica e semnul prezenței efective a diavolului.
Temerea de aproapele, frica de omul de lângă tine, spaima că poți să mori,
indoiala că mai există ani de energie pentru viața ta, totul e semnul lipsei de
ortodoxie. Atunci când nu mergi efectiv
la slujbe, când nu te mai rogi nici în particular, când nu postești, începi să
simți teama. Moartea, boala, îndoiala etc...
De săptămâna viitoare începem din nou lupta cu noi înșine.
Fiecare membru al Cenaclului Lumină Lină se pregătește de un nou start. Cu
rugăciune, cu post, cu mersul la Sfânta Liturghie, cu metanii, cu vorbe
frumoase. Iar Părintele Doru Gheaja mă sună zilnic și îmi spune: ÎNAINTE! NU NE
LĂSĂM!
PĂRINTELE CĂTĂLIN
