Noi creștinii existăm! Se împlinește exact o săptămână de când am reușit să scot în strada sute de sibieni, într-un pelerinaj spontan, fără aprobări citadine, dar cu substanță eminamente socială. Miercuri seara, 3 FEBRUARIE 2016, am dus epitrafirul Sfântului Ioan Iacob de la Biserica T.B.C. la Biserica de pe Dealului. Cu lumânări aprinse, cu oameni hotărâți, creștini gata să-și apere cauza duhovnicească în fața împotrivitorilor acestui veac. Am arătat că noi nu trăim în rezervații, că avem și noi dreptul la cuvânt în cetate și că de fi nevoie vom ieși mai mulți să ne strigăm demnitatea. Marșul a fost un protest împotriva imoralității acestui veac, a acelor falși intelectuali, așa-zisa generație FACEBOOK- care strigă împotriva Sfintelor Biserici și
a Sfintelor Moaște, de fapt împotriva propriei lor memorii. Generația LUMINĂ LINĂ tocmai începe să dea roade! Suntem PREZENȚI!
LEGĂMÂNT
(Cântec de protest împotriva generației pro-homosexualitate, generație ce contestă sfintele moaște și sfânt biserică... poem scris în seara zilei de 10 feb)
Ref. Se întoarce Iancu, haideți să luptăm,
Cum am fost la bine, o să fim la greu,
De va fi nevoie viața să ne-o dăm,
Pentru România! Pentru Dumnezeu!
Șeile pe cai și să ne închinăm,
Armele în duh, timpul e târziu,
Ca neputincioșii nu putem să stăm,
Dumnezeu e suflet și e totuși viu.
Buciumă de mult, dreptul de a fi,
Neamul românesc încă n-a sfârșit,
Nu îți pasă ție, nu dorești a ști,
Dar ne cerem dreptul
simplu de a iubi.
Și iubim curat, cum e dat de sus,
Nu păcate noi, ce-au înnebunit,
E poruncă sfântă dată de Iisus,
De a fi mai demni până la sfârșit.
Ce le pasă lor, că sunt sfinți români,
Moaștele le par lucruri de prisos,
Nu vorbesc din ei, ci vorbesc din jug,
Ce cuvânt de iad, greu și fioros.
Dar vă spun ceva, moțul n-a murit,
Iancu va veni, munții se desfac,
Cei de ieri vor fi, număr infinit,
Să le dea avânt celor care tac.
Și românii atunci iar vor învia,
Clopote pe cer vor bătea înadins,
România mea, nu va mai tăcea,
Ci vom spune NOI: Iarăși am învins!
