Cronica acestui spectacol ar trebui să înceapă tocmai de la
această fotografie, în care membrii de bază ai Cenaclului Lumină Lină zâmbesc
de pe terasa Sălii Bibliotecii A.S.T.R.A. Sunt frumoși și au ceva aparte în
expresia dăruirii lor. Dar, oare cum ar trebui să scriu sau ce ar fi bine să vă
spun acum, la ora 21.30 despre un concert care a avut public foarte numeros
(nicicând parcă nu a fost atâta lume la Sibiu), un ansamblu folcloric deosebit de atractiv, ca cel de la
Căpâlna de Sebeș și o atmosferă deosebit de incitantă? Sincer nu prea știu ce
să vă spun. Mi-e greu și sunt destul de obosit ca să mai redau obiectiv cronica acestui concert lung de aproape patru ore.
În orice caz, meritul aparține grupului de oameni calzi și
buni care alcătuiesc cenaclul. Mă uit la dânșii în timpul concertelor și îi văd
cu ochii pruncului care-și soarbe cu ochii părinții. Și, vreau să vă spun ceva
sincer, dar să nu mă judecați, deși astăzi Ansamblul Căpâlna a avut momente
unice și chiar superlative, totuși, colegii mei au fost inima și sufletul meu.
Dar, despre tinerii din Căpâlna nu pot să spun decât: minunați!
Când îl văd pe Nelu
Ivan sau pe Părintele Doru Gheaja, acolo lângă mine, parcă simt că am
ocrotire, sfat și iubire. Când îl văd pe Romică și pe Părintele Alexandru parcă
îmi văd cei mai buni frați. Sorin Popa e unic și blând. Andreea aduce
statornicie, Ștefan la fel, Vali și Florin sunt lumini de speranță, la fel și
toți ceilalți...
E seară și parcă acum
aș pleca cu ei la drum... Undeva departe... Să stăm pe microbuz și să ne mai
liniștim dorurile. Totul pentru acest neam binecuvântat de Dumnezeu cu iubire,
nădejde și lină credință...
