...

21.15...SIBIU... 17 FEBRUARIE...

Amintiri din Țara Sfântă... La 30. Citesc un 

Postez câteva cuvinte scrise aseară... Pe Malul Dunării... Așadar:

Totul devine și mai serios. Stau pe malul Dunării la Cernavodă și încerc să fac față la ședința Comitetului Director Radio Trinitas, dar nu e chip să mă concentrez la problemele de servici. Gândul meu e la Cenaclul Lumină Lină. La ultimul concert și mai ales la ceea ce devine un duh al speranței neamului românesc, felul în care noi ne facem datoria față de poporul român. Câteva argumente:

Cu gândul la Cenaclul Lumină Lină...Tot la Sf.Sava...

-          Am primit invitație de la Dej, oraș important al țării pentru două concerte în 5 și 6 martie, având drept scop strângerea de fonduri pentru o fetiță bolnavă de inima, ce are nevoie de un transplant. Totul cu binecuvântarea I.P.S. Andrei- Mitropolitul Clujului. Nu am putut refuza...

-          Doi preoți din Iași, colegii din conducerea Radio Trinitas, m-au rugat insistent ca în a 4-a duminică a postului să ajungem la Iași. Evident pentru două concerte. Mi-a fost greu să le spun că nu e chip, am zis că o să găsesc o soluție, să formez o echipă și să ne ostenim pentru Hristos ca să ajungem și la frații noștri moldoveni. Care, repet, ne cheamă insistent... Nu știu ce să zic... Vedem...

-          Sunt mulți preoți care ne cer concerte. Pun oridine în invitații, triez atât cât pot, mai las câte-o săptămână de pauză, mai pun un concert mai aproape de casă și sper să pot să fac față la chemarea neamului. Mă gândesc cum să nu-i ostenesc prea tare și pe colegii mei. Îi știu minunați și entuziaști, dar trebuie să am grijă și de ei. Sunt partea cea mai frumoasă a sufletului meu. Așadar, caut soluții, mă frământ și mă rog Maicii Domnului să mă lumineze la minte ca să fac cum e mai bine. Și pentru ei, și pentru neam și pentru răspunsul cel vom da cu toții în sfânta zi a judecății sufletului. Doamne ajută!


RUG ȘI LACRIMĂ

(poemul era scris exact aseară la ora 21.30, când nu aveam de unde să știu că colegii din Cenaclul Lumină Lină sunt în rugăciune. Și iată ce scriam...)

Cu mâna mea, un talisman,

Un fir de har care dezmiardă,

Ating un înger, spic în lan,

Și ochii vise vor să piardă.

Nu suntem decât gânduri vechi,

Iubim și ce iubim aprinde,

Poteci de lacrimi ce începi,

Să le străbați în simțăminte.

Toate au rost, dar dorul sfânt,

Mi-ar fi mai bun în rugăciune,

Potire de lumini să adun,

Ce pot nădejdile a spune.

Vedeți în taină noi poftim,

Urcușul treaptă după treaptă,

Și Doamne, doar atât să știm,

După dezgheț ce ne așteaptă.

Ce va fi când vom spune, noi,

Poemele ce-au fost uitate,

Cum vor zbura aripi în roi,

Pierzând vedenii blestemate.

Și sfinții cum se vor uni,

La zidul blând de după moarte,

Ce os pribeag va străluci,

Cum scris-a mila într-o carte.

Sunt întrebări, minuni, tăceri,

Sau profeții de mir fierbinte,

Șuvoi din line învieri,

Atât cât lacrima presimte.

Și dacă tot am așteptat,

Să vina ziua neînserată,

Trimite-mi Doamne, zbor curat,

Și crucea ce-ai purtat odată.

Să pot să simt, că mi-ai spălat,

Cuvintele de grea otravă,

Când te-am dorit și te-am cântat,

Prim mări de lacrimi și de salvă.