sâmbătă, 15 august 2015

ȘRIOARA: Am venit Măicuță să ne mai vedem!

Șirioara-15 august 2015
ora 8.00
Pentru EA , pentru Maica Domnului nimic nu e prea mult. Poate doar gândindu-ne la dragostea ei față de lume și având în vedere raporturile noastre cu dragostea ei, simțim că nu am făcut multe în viață. Ea spune FIE- iar noi ne gândim mereu la SĂ VEDEM... Ea este dăruită 100% omului, pentru care se roagă neîncetat, iar noi încă avem rezerve să facem totul pentru mântuire...
Biserica din Șirioara la ora 8 dimineața
Povesteam aseară cu Părintele Radu și cu doamna preoteasă Ana, de felul în care credincioșii din Șirioara au plecat la Mânăstirea Nicula și au înfruntat drumul ore și ore în șir, mergând pe jos, apoi o ploaie puternică de vară, iar în această seară, la lăsarea întunericului, vor reveni în sat cu lumânări aprins, cântând pricesne și oferind Măicuței toată dragostea lor. Ascultând povestea și anticipând ceea ce în premieră existențială vor vedea și ochii mei, am înțeles de ce 
acest popor mai are încă binecuvântarea lui Dumnezeu. Evident că datorită Maicii Domnului.

Pe Maica Domnului am adus-o în familia noastră. Ea ne este uneori mamă, alteori soră și chiar casă. Ea ne odihnește și tot ea ne dă răbdare și inteligență de viață. Cu ea plângem și uneori râdem. Cu ea vestim bucurii și scoatem suspine. Cu ea căutăm calea cea dreaptă a vieții și ne întoarcem din marile noastre rătăciri. Mâna ei e mereu întinsă către noi și poate că numai așa am reușit să însemnăm și noi ceva în viață. Restul, iluziile, funcțiile, titlurile, laudele,  orgoliile, slăvirile deșarte, agoniseli din cămări, nu au fost decât înșelări și deochi spiritual. De la Maica Domnului începe adevărul și curge mărturisirea speranței. Și dacă o cunoști nu vei mai dori mai nimic de la viață. Dar te vei bucura cântându-i și spunându-i mereu: Te iubesc, Măicuță!

Marie
( poem scris în casa Părintelui Radu, la Șirioara, 15 august 2015, ora 8.30)
Coboară crinii pe pământ,
Din candeli îngerii ies spre soare,
Și vreau să-ți fac un legământ,
Ție, Preasfântă Născătoare!

Să-mi fac din viață colț de rai,
Covor de floare lângă floare,
Să cânt din el, cu propriu-mi grai,
Ție, Preasfântă Născătoare!

Spunând: Marie! Te iubesc!
Întinde-mi mâna pe cărare!
Să-ți dau frumosul omenesc,
Ție, Preasfântă Născătoare!

Și când o fi să fie greu,
La ceasul morții care doare,
Tu, să mă duci la Dumnezeu,

Cu dor, Preasfântă Născătoare!