Acum șase ani, atunci când am pornit cu Cenaclul Lumină Lină
în misiune, ne-am propus un deziderat simplu și eficient. Să mergem mai ales în
sate, la oameni simplii, acolo unde nu s e întâmplă mai nimic în ceea ce
privește viața religioasă de dincolo de Liturghie și slujbele firești ale
vieții satului: nunți, botez, înmormântări... Adică, să dăm o mână preoților
evlavioși care vor să facă ceva în plus pentru destinul comunității ce o
păstoresc. Veți spune, desigur, că știți acest lucru, mai ales că nu este
pentru prima dată când Părintele Cătălin socializează pe acest colț de pagină
cu dumneavoastră, cu sacrificiul frumos al unor zile de duminică pe care
niciodată nu și le-a imaginat ca fiind altfel, decât mărturisire și misiune.
După opt ani de zile de emisiuni tv la un post sibian, explozia mea s-a făcut
simțită prin Cenaclul Lumină Lină, un mod de a-mi rupe din timpul liber și de a
merge lângă oameni să le vorbesc despre Hristos!
La Armeni m-am simțit împlinit și să nu vă închipuiți că am
stat în fața a o mie de oameni, care au exultat de fericire la auzul veștilor
că Cenaclul Lumină Lină poposea printre dânșii. Ei, drăguții de români, nici nu
știau de unde suntem, cu toată frumoasa strădanie a părintelui paroh de a le
spune că cineva, din Sibiu, vine să le întărească credința. Cenaclul era ca de
obicei primit cu uimire și cu o mare curiozitate. Iar în fața noastră doar
câțiva zeci de creștini, singurii supraviețuitori ai evlaviei ortodoxe
practicante în acest sat uitat de lume...
... La ora 10.30 am cântat din nou O SFÂNT IZVOR- priceasnă care amintește că
fără pocăință și Euharistie, nimic nu poate fi deplin. Nici credința și nici
mărturisirea noastră. Grupul Cenaclului s-a strâns apoi la microfoane și abia
atunci mi-am dat seama că suntem puțini, dar hotărâți. Lipseau unii dintre noi,
evident din binecuvântate motive, dar cred că și ei erau acolo cu noi...
Așadar, Andrei, Andreea, Vlăduț(revenire deosebită și plină de suflet),
Cassiana ( superbe poezii scrise și recitate despre părintele Arsenie), Ștefan Ion,
Mihai Doda și nu în ultimul rând Sorin Popa. Dealtfel, Sorin popa a avut o
interpretare magistrală a piesei MAMA – cântec de succes al concertelor noastre
din ultimul an.
Și concertul s-a vrut să fie altfel, așa că am revenit la
unele piese mai vechi, VINO ÎN RAI, ȚIE MAICĂ-ȚI CER ȘI CUVINE-SE SĂ FIE. Ca să
numai vorbesc de BOCETUL LUI IOAN CEL FĂRĂ DE MORMÂNT- cântec dedicat
Mareșalului Ion Antonescu- pe care noi îl considerăm erou absolut al neamului
românesc. Da, a fost frumos, iar cântecele patriotice, mai puține ca de obicei,
totuși au fost cântate de toată biserica și puse parcă ca o aureolă de
demnitate pe fiecare frunte de țăran.
Armeni ne-a fost o casă frumoasă. Un concert cu o formulă
improvizată, dar de fapt nici nu s-a simțit acest lucru. Am fost cu abnegație
și plini de avânt național, așa cum am mers peste tot în lume, ca să mai salvăm
o parte din iubirea românilor pentru propria limbă și sfântul lor pământ. Și ce
frumoase erau bunicuțele din Armeni. Ne-am fotografia cu dânsele, am vorbit
liber, în formă de dialog despre Maica Domnului și am hotărât să rămânem uniți
pe vecie. Iar, la întoarcere, pe drumul spre casă, în mașină, am început a
lăcrima. Tocmai mă întorceam din drumul cu numărul 316 al cenaclului Lumină
Lină și am văzut câteva blânde troițe la margine de drum. Eram în Ardeal!
ACASĂ!