Acum e o sâmbătă blândă și ne pregătim de Sfânta Liturghie...
Mă gândesc la moarte și asemenea Sfântului Ioan Maximovici strig: „Nemărginită și nemângâiată ar fi fost durerea noastră dacă Domnul nu ne-ar fi dat viața veșnică.” Și după aceste zile de tulburări în Europa, îmi dau seama că omul modernist a pierdut nu numai credința în Iisus Hristos ci și în viața cea de apoi. Și poate că de aceea, vorba sfântului Ioan, nu e de mirare că omul vrea să mânânce și bea cât mai mult, pentru că dincolo de plăceri el nu mai vede nimic... Totul e neant... Și viața e plictisitoare, căci moartea pare a nu mai fi urmată de nimic...
SFÂNTUL TEOFAN |
Sfântul Teofan Zăvorâtul spune într-o scrisoare către o femeie: „Nu vei muri! Trupul tău va muri, însă tu vei trece într-o altă lume, fiind vie, amintindu-ți de tine și recunoscând întreaga lume din jurul tău”. Iar după moarte-așa cum remarcă și Sfântul Ambrozie al Milanului, sufletul devine și mai activ, mai sprinten, mai lucid și plin de viață...
Plictisul occidentalului naște o viață de consum.
SCARA PE CARE URCĂ SUFLETELE DUPĂ MOARTE |
E sâmbătă și mâine e Ziua Duminicii de după Botezul Domnului. Zi care începe cu litughia și cu credința că moartea este doar o poartă spre veșnicie. De aceea, să spunem alături de Sfântul Ioan Casianul:
„Trăiesc și mai intens, lăudându-l neîntrerupt pe Dumnezeu!”
„Trăiesc și mai intens, lăudându-l neîntrerupt pe Dumnezeu!”
Părintele C.
dumitreancatalin@yahoo.com