ERA TIMPUL SĂ NU MĂ SCHIMB!- Părintele Cătălin Dumitrean

    Când oferi lucruri lumești, când te fotografiezi la bucurie, la o masă, la un banchet, mai toți sunt lângă tine...

Când oferi un loc lângă tine cuiva sau în sufletul tău, mai toți te consideră sufletist...

Când ajuți pe oameni să scape de erorile personale, ușa spovedaniei ți se deschide larg și lumea îți zâmbește...

Când scoți din anonimat o frunză și ea devine copac, toată pădurea te socotește erou...

...

Aseară, am ajuns să transcriu pe blog o parte din of-ul ortodoxiei care încă trăiește cu putere în mine, și să încerc o luare la trântă, nu cu diavolii care au reușit să stăpânească obiceiurile oamenilor, ci cu îndepărtarea voită a unor semeni de Iisus Hristos... Oameni, care doar ca să treacă puntea, de cele mai multe ori se fac prieteni fie cu diavolul, fie cu Domnul... 

Am atras atenția, spun eu în cuvinte decente, dar decise, a nebuniilor pe care duhurile întunericului le nasc în inima omului... Yoga, spiritualități orientale eronate, droguri, alcolism, moduri de viață lejere și pline de slavă deșartă... Și nu m-am așteptat să primesc LIKEURI  de la cei care stau pe FCEBOOK doar din slavă deșartă... Și nici de la cei ce beau... Și nici de la yoghini... Și de fapt de la nimeni...

Un zâmbet se trece mai repede. O ironie are mai multe șanse de a atrage atenția oamenilor... O poză cu paharele pe masă e ideală pentru majoritatea celor ce se chinuiesc să expandeze pe Facebook... Chiar și o felicitare așa-zis creștină, cu culori opulente, e mai atractivă decât adevărul...

Ei bine, pe la miez de noapte, un fel de "prieten" se străduia să îmi scrie la comentarii că "articolul meu e o incitare la ură"... Cine era prietenul? Mai bine să nu îi judec nici fața, nici paharele din fotografiile personale și nici tentațiiledivers-culturale... Probabil că la acea oră, putem să facem caricaturi și cu Iisus Hristos, și cu preoții, în numele multiculutralismului și a valorilor liberei cugetări... Că doar e la modă bășcălia... 

...

În rest, pe articol vreo 21 de prieteni care mai ușor, mai stingheri, au reușit să-și pună LIKUL sub anunțul despre articolul respectiv... Alții s-au codit, au spus că nu se complică...poate au văzut, poate nu au văzut... LIKEURI  mai multe la o fotografie de mai jos... Nostimă, e adevărat...

În rest tăcere... 
Și m-am întrebat oare de ce tac toți?
Nu mai scriam de data aceasta de nici un cenaclu, nici de colegii mai veseli sau mai triști, nici de flori, nici poezii, nici de Italia, nici de România, nici de iubirea oamenilor și nici de uitarea lor... Nu lăudam beția, nu lăudam practica yoga, nu lăudam modernismele obiceiurilor  noastre cotidiene, pe care ni le-am format din slavă deșartă, nu lăudam țigările, nu lăudam drogurile, nu lăudam vedetele americane... și nici pe cele autohtone...

Și am scris acel articol... 

Eram în sfârșit eu însumi, așa cum am fost atunci când am pornit la drum în ORTODOXIE! Cu dorul de a vorbi de singurul Dumnezeu posibil, de Iisus Hristos... De Iisus Hristos așa cum este El! Așa cum a fost insuportabil pentru contemporanii care au stat lângă el, și așa cum există El în conștiința bimilenară a singurei biserici adevărate: Biserica Ortodoxă!

De aceea, mă retrag acum din frontul junglei FACEBOOK... Nu-mi plac luptele de gherilă și nici cele fundamentaliste... Nu-mi plac anonimii, care la miez de noapte sub influența duhurilor țigărilor, a alcoolului sau poate chiar a drogurilor, cu un calculator în mână își permit să vorbească orice cu un preot... Destul! Revoluție să-și facă mai bine oamenii în propria lor conștiință...

 Prea multe gloanțe primite aiurea... Prea mulți se cred acolo zei... Prea mult ne-a făcut EUROPA și democrația să ne credem liberi la orice fel de opinie, mai ales atunci când nu cunoaștem regula bunelor maniere... Căci, a scrie orice, pe pagina cuiva, e dovadă de proastă creștere și nu de drept la opinie... 

În rest... Prea mult sunt judecați cei care vor să triumfe ortodoxia în lume... Prea mulți se înghesuie să tacă cu lașitate atunci când PRIETENII sunt luați în derâdere...Prea mulți nu au învățat nimic din TOATĂ ACEASTĂ VIAȚĂ...

RĂMÂN AICI CU PRIETENII MEI ADEVĂRAȚI...

VOI VEDEA CINE VA RĂMÂNE ALĂTURI...

EU UNUL SUNT DE ACUM PE ACEASTĂ BARICADĂ...

MULȚUMESC PRIETENI ADEVĂRAȚI! 

P.S. Să nu mă judecați că sunt supărat... Dar vreau să am mai mult timp pentru a mă ruga pentru cei ce nu se mai roagă... La nici un Dumnezeu...