A fost ca o poveste... Icoana...crinii... lumea plină de emulație... Și mai ales micuța Stradă Dealului din Sibiu, care de câțiva ani încoace, în luna ianuarie aduce întreaga suflare ortodoxă la Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea... Credincioșii au auzit că vine din nou Icoana și au venit... Au lipsit doar unii... Și poate alții... Dar așa se întâmplă, cât iubirea are preț...
Maica Domnului i-a chemat însă pe cei smeriți la smerita smerenie în biserică. Să vină și să se smerească. În semn de înțelepciune. Să stea acolo, lângă Părintele Colțea sau lângă Părintele Adrian, Să fie veseli, comunicativi și plini de har... Și cei ce au venit, așa au plecat... Cu har, cu mult har... Și cu smerenie.
De fapt, sărbătoarea venirii Icoanei de la Mihai Vodă este sărbătoarea smereniei. Iar Sfântul Ioan Scărarul spune că din ascultare se naște smerenia... Și așa este... Smeriți sunt cei ce rezistă pe câmpul de bătălie, acolo unde este cea mai mare bătălie cu diavolul și cu propriile patimi. Smeriți sunt cei care, așa cum spune Valeriu Gafencu caută iubirea cu smerenie... Nu iubirea de dragul iubirii și a dorinței de a fi iubit, ci de dragul de a fi umilit... Supus și umilit... Desfigurat, batjocorit, călcat în picioare... iar tu să stai în fața vrăjmașului și să-l binecuvintezi.
Noi însă suntem slabi... Și de aceea ne bucurăm că ne mai ajută Măicuța să facem ceva lucruri bune și adevărate...
Ortodoxia fără umilință este teatru comic... Măști care zâmbesc ca să nu plângă de ciudă... Oameni care se prefac că au chip de îngeri, ca să nu scoată sabia prin față... Ortodoxia fără smerenie nu există, așa cum ortodoxia nu poate exista fără de Maica Domnului. De aceea Maica Domnului e totul... Adică viața noastră ortodoxă... Smerenia...
Părintele
