SCRISOARE PENTRU VOI DIN SIBIU
La Sibiu astăzi a fost soare. O rază blândă s-a ostenit să-mi lumineze gândul amintirilor cuminți și m-am revăzut alături de voi pe drumurile blânde ale țării. Cu Cenaclul Lumină Lină și cu voi toți cei care v-ați ostenit să zidiți binele și frumosul în oameni.
Dragii mei
Vă mai aduceți aminte cum am scris cu cerneala cântecelor patriotice pagini de iubire pentru neam. Cum scriam ROMÂNIA, ARDEAL, MOLDOVA ȘI ȚARA ROMÂNEASCĂ...Eu unul nu am uitat și de aceea nu v-am uitat. Pentru că neamul îl port în piept și nu în colțul prăfuit la unei biblioteci. Cu neamul adorm și mă trezesc în vis crezându-mă în cer. Și neamul îmi ține de casă, de foame, de sete, de iubire și uneori chiar și de rai. Iar fără de neam cine sunt eu? Cine suntem noi? Pentru ce am mai cânta, pentru ce am mai spera, pentru ce ne-am mai aduna unii cu alții?
Dragii mei
Faceți cumva și nu vă uitați unii pe alții. Voi sunteți misionari nu doar ai unui circuit de valori creștine, căci în creștinism sunt forme și forme de splendori mărturisitoare, unele mai frumoase decât altele, ci sunteți flăcări ai bunului simț omenesc. Iar omenia v-a făcut să fiți lângă mine, și atât de calzi lângă Iisus Hristos.
Dragii mei
Mi-e dor de un cenaclu în Ardeal, iar ziua de duminică când mergem la Bogatu o aștept precum au așteptat neamurile pe Mesia. Pentru că, de acolo renasc și reînvăț totul. Mai ales dragostea față de Maica Domnului, cea fără de care, vă spun sincer, nu aș fi fost nimic. Cea care vă iubește și pe voi atât de mult, și vă roagă prin mine să o cântați mereu. De aceea, să mergem cu drag la locul concertelor și să nu ne oprim niciodată din mers. Căci mergem pentru EA. Iar dacă obosiți, rugați-o să nu vă ia lupta și deci să vă dea puteri ca să continuați.
Maica Domnului merită totul. Merită să lupți, să ierți, și să te zbați pentru ea. Unii o cinstesc prin Icoane. Alții o laudă prin acatiste și imne de iubire. Imnul nostru însă este osteneala de a aprinde lumini line cu cenaclul nostru frumos. Și Maicii Domnului îi place mult acest lucru.
Dragii mei
La Sibiu se lasă seara și mă pregătesc de vecernie, căci mâine e sărbătoare. Scriu cu gândul că veți citi aceste îndemnuri, așa cum citeați cândva scrisorile de iubire și că le veți spune și altora (poate celor care nu citesc blogul) să se uite pe această pagină, căci Părintele Cătălin le-a transmis un cuvânt de suflet. Vă rog înștiințați pe cât mai mulți și dacă se poate, cereți-le să fie frumoși. Noi avem multă pace de dăruit. Noi suntem așa de minunați laolaltă și visul nostru a devenit realitate. Suntem pui de români și simțim că viața ne este împlinită. Motivația noastră este dorul și puterea de a pansa sute și mii de răni. Să mergem deci la luptă. Cu armele iubirii și cu steagul bucuriei de a fi creștini.
La Sibiu se lasă seara și clopotul bate a speranțe. Spune-ți o rugăciune și pentru mine. Eu vă pomenesc neîncetat.
Vă binecuvintez
Părintele Cătălin
