IISUSE- POEM FĂRĂ DE CEARTĂ
Și uneori de Tine nu e loc,
Și alteori ești părăsit în toate,
Salcâmul Tău e cruce, nu soroc,
Dar te iubesc atât
cât se mai poate.
Și uneori Te-am părăsit chiar eu,
Și alteori Te-am condamnat la șoapte,
Nu ți-am vorbit ca
unui Dumnezeu,
Și era frig și ce
cumplită noapte.
Și uneori, copiii Tăi fac legi,
Și alteori chiar ei strivesc lumina,
Păcate care Doamne, ni le ștergi,
Să nu ne stea pe răsărituri vina.
Și uneori iubirea vrea puțin,
Și alteori nu mai răbdăm cununa,
Ne dăruim ocară și venin,
Ascundem răni, să nu le vadă luna.
Și uneori mai scriem câte-un vers,
Și alteori mai ștergem ce ne doare,
Ce suntem noi? Un praf în univers,
Și ce departe ne găsim un soare.
Și uneori te rog ca mă ierți,
Și alteori te chem să-mi vi în noapte,
Iubește-mă, că nu vreau să mă cerți,
Și te iubesc atât cât se mai poate.
