vineri, 3 iulie 2015

De la Romică, la Părintele Lazăr și la moții din Apuseni- Jurnal de vacanță

Se scriu paginile greu în perioada dintre concerte. Unde mergem? Oare ce mai face Nelu Ivan? Pe unde mai e Romică? Când ajunge Părintele Alexandru la Hoghilac... E cald și e pustiu. Parcă ar fi toamnă. Și uite așa îmi vine un dor de Cioceni, acolo unde ultima oară când am fost era toamnă, puțin frig și lumea parcă prea obișnuită cu noi... Dor teribil... Și de părintele Lazăr și de doamna Adriana, și de toată ospitalitatea lor...
foto cu regretatul Părinte Vidican...

   Ieri a plecat la cer Părintele Vidican din Arcalia... acolo unde am fost cu Cenaclul și aruncam apă cu găleata fântânii... Ce om minunat părintele. A dorit să mai ajungem la dânsul cu cenaclul și s-a scuzat că ultima dată nu a putu veni ca să ne vadă. Avea o înmormântare... Acum merg eu la înmormântarea lui, cu regretul că dacă ar fi venit la Șirioara ne-am fi văzut...

  Scriu greu vara... Nu știu ce concerte să programez... Mi-e teamă să nu obosim, dar statul pe loc e mult mai obositor... Și încă suntem tineri... Vreau să merg la Târgu Jiu, la Bistrița, la București, la Părintele Lazăr... Să cântăm, să plângem împreună și să fim români adevărați... Să spunem oful Ardealului...auzi că ne-au luat străinii toate pădurile, îmi povestea azi dimineață la Arieșeni un moț... Și am lăcrimat în suflet...
Mi-e dor de Cenaclul... Iertați, că nu puteam să tac...

LA APUSUL SOARELUI
-poem scris la moartea lui Nelu VIDICAN- preot român din Arcalia


Era mai mult decât un om,
Poate un înger de iubire,
În curtea sa creștea un pom,
Și o fântână de simțire.

Zâmbea și eu credeam că zbor,
Așa fac îngerii pesemne,
Când oamenii mai un dor,
Și-n curtea lor un car cu lemne.

Între altar și Dumnezeu,
Creștea un lan de crini și pace,
Când îl priveai nu-ți era greu,
Știai că lacrima nu tace.

Eu îi spunem: Părinte Ioan,
Mai cheamă-mă să vin la tine...
Și el mi-a spus: Te aștept cu drag,
Nu întârzia, că cine știe...
Și iată, vara a venit,
Un clopot bate peste lună,
Și el, pe toți ne-a părăsit,

Și plec spre el cu o cunună...