sâmbătă, 14 februarie 2015

SUFLETUL CARE CÂNTĂ


Pe peretele unui vechi castel, spune o legendă, stătea atârnat în cui un


instrument muzical vechi, prăfuit, dezacordat. Nimeni nu se pricepea să cânte la el, şi în pofida tuturor strădaniilor, nimeni nu izbutea să scoată din el nici măcar un sunet. Odată, un călător a ajuns la castel şi, văzând acel obiect atârnat în cui, l-a luat, l-a şters cu grijă de praf şi l-a acordat cu delicateţe. Strunele care tăcuseră atâta amar de ani au prins din nou glas, şi de sub degetele străinului s-au revărsat sunete răpitoare, care pătrundeau până în adâncul sufletului. Străinul era de fapt stăpânul castelului, care se întorsese acasă după o lungă absenţă.
Sufletul omului este ca instrumentul acela. El rămâne dezacordat, prăfuit, tăcut atâta timp cât nu se atinge de el mâna Ziditorului.(Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu)
Să deschidem larg în faţa lui Hristos uşile inimii, primindu-L la noi, iar El, cu mâna Sa iubitoare, va curăţa strunele sufletului nostru de orice colb al păcatului, va reface tot ce a fost stricat în inima noastră. Sunetele altădată false se vor contopi atunci într-o minunată armonie, iar din sufletul nostru înnoit va răsuna fără contenire o cântare de bucurie, de biruinţă, de laudă.
Asemenea şi blogul, articolele scrise de mâna creatorului său, pătrund până în adâncul sufletelor celor care le citesc. Şi poeziile sfinţiei sale..

                       “ Şi plec că să devin un zbor,
                         Iar voi, când veţi privi spre mine,
                         Să nu  vedeţi decât un dor,
                         Şi-un Cer pe care Domnul vine.”


Vă sărutăm dreapta, părinte şi vă aşteptăm cu drag.

Prejmer

”Suflet românesc”  Duminică 8 iulie 2018, membri cenaclului Lumină lină, au fost oaspeții localității Prejmer – Brașov, în cadrul Festi...