CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ MULȚUMEȘTE FRUMOS TUTUROR CELOR CARE VIZITEAZĂ ȘI EMPATIZEAZĂ CU STAREA DE SPIRIT A ACESTUI BLOG!

marți, 3 februarie 2015

De la Sibiu, în Italia şi înapoi- scrie Părintele Cătălin

Plec din ţara mea... Ce greu sună această propoziţie. Dar mâine chiar o să plec. Şi o fac cu autoturismul personal, ca de fiecare dată, ca să nu schimb tradiţia şi  ca să mi se pară drumul cât mai greu...
Când plec din România parcă plec din Eden. Simt că las în spate sfinţii din iconostase şi mă reped spre litografii... Mai ales că Occidentul a pierdut de aproape o mie de ani ICOANA...
Plec cu treabă, plec din anumite rosturi, plec spre a-mi spori dorul...
Plec spre a visa zii şi noapte la concertul de la Făgăraş. Cel din 22 februarie, acolo unde vreau să reîntâlnesc pe urmaşii marilor români de altădată... Concertul pe care îl las drept testament de viitor colegilor mei... Ca să se pregătească serios pentru el şi să fie la înălţime atunci când vor cânta lângă creştini...
Plec gândindu-mă la voi... La creaţiile lui Nelu Ivan...la Alex, la Romi, la Andrei, la Ştefan... la cei ce vor rămâne acasă... Poate şi ei se vor gândi la drumul meu...
Vă daţi seama ce e acum în sufletul meu? Vă daţi seama că plec spre a reveni altfel? Mai bun, mai român, mai aproape de Cenaclul meu şi de misiunea mea... O să-mi fie dor de voi şi de concerte. Nu mă întrebaţi de ce... Nu vă pot spune cât de dor îmi e de NEAM...Mai ales atunci când plec...
Părintele 

PLEC

Şi plec spre dor, şi plec mereu,
Şi plec cu voi, cu fiecare,
Şi martor mi-este Dumnezeu,
Nu plec spre a fi ceva mai mare.

Şi plec ducând Cenaclul lin,
Pe inimă, pe gând, pe suflet,
Şi aş vrea să vă găsesc senin,
Căci plec cu lacrime pe cuget.

Şi plec spre a vă întreba,
Dacă lipseşte cel ce pleacă,
Şi să mă ascund, pe undeva,
Ca un pistol tăcut în teacă.

Şi plec spre a fi mai mult umil,
Căci sunt dator în dăruire,
Şi poate o să vin fitil,
Într-un opaiţ de mânăstire. 

Şi plec că să devin un zbor,
Iar voi, când veţi privi spre mine,
Să nu  vedeţi decât un  dor,
Şi-un Cer pe care Domnul vine.

Şi, nu mă aşteptaţi vă rog,
Eu sunt o umbră de iubire,
Un necuvânt, sau un olog,
Şi poate nici o amintire.

marţi seara 22.30